**„Lumina din Vechiul și Noul Legământ”** & **„Glasul Profetic și Harul Întrupat”**
**Poem: „Drumul Promisiunii – De la Lege la Har”**



În zorii creației, când totul era gol,
Dumnezeu a rostit: „Să fie!” și-a dat sensul sol.
Din praf și din suflare, omul s-a ridicat,
Purta chipul Celui Sfânt, în Eden a fost așezat.

Dar omul căzu, alungat din grădina de sus,
Păcatul l-a tras în abisul de nepătruns.
Totuși, în mila Sa, Domnul a promis,
Un Mântuitor să vină, să aducă Paradisul deschis.

Avraam, chemat sub cerul plin de stele,
A primit un legământ sfânt, promisiuni eterne.
„Din tine va ieși un neam, cât nisipul pe pământ,
Și-n el binecuvântarea va curge prin Legământ.”

Poporul în Egipt a fost robit și plâns,
Dar Dumnezeu l-a scos, cu brațul Său întins.
Prin Moise, pe Sinai, legea s-a dat,
Poruncile divine, pe piatră gravat.

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,” a grăit,
„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea,
Păzește calea Mea cu inimă curată,
Căci Eu sunt Cel ce dă viața adevărată.”

Prin pustie poporul a rătăcit,
Cu inima-ncercată, de multe ori rănit.
Dar Domnul, prin profeți, cuvântul a trimis,
„Eu voi veni, prin Mesia, ce-a fost promis.”

Isaia cânta despre Pruncul sfânt,
Ce va veni din cer, spre pământ.
„Un Fiu ni se va da, și Domnul va domni,
El va fi Părintele veșniciei, pacea Lui va străluci.”

Într-o noapte senină, la Betleem, s-a născut,
Emanuel, Dumnezeu cu noi, în lume a coborât.
Îngerii au cântat, păstorii au vestit,
Lumina harului din ceruri a strălucit.

Isus a umblat printre oameni cu milă,
Vindeca bolnavi și dădea celor slabi puterea vieții,
Dar crucea Golgotei era drumul greu,
Prin jertfa Sa curată, am fost mântuiți de rău.

Pe lemnul crucea, sângele curgea,
Păcatele lumii întregi, Isus le purta.
Prin El, Legea a fost împlinită,
Și un nou legământ, prin Har, s-a desăvârșit.

Dar nu s-a sfârșit cu crucea dureroasă,
A treia zi, mormântul s-a deschis în slavă glorioasă.
Învierea Sa a adus viață fără de sfârșit,
Și cerul a cântat, „Domnul a biruit!”

Pe drumul spre Emaus, cei doi se tânguiau,
Dar Isus, în taină, lângă ei mergea.
„O, nepricepuți, nu ați citit?
Toate acestea trebuiau să se împlinească, ca Eu să fiu preamărit.”

Astăzi, Duhul Sfânt ne cheamă,
Din vechi la nou, prin jertfa sa blândă.
Prin El, suntem înnoiți, născuți din nou,
Și cerurile ni se deschid, prin al harului ecou.

Apostolii au dus vestea în lume,
Prin Pavel, prin Petru, numele său au făcut cunoscut.
„Nu mai suntem sub Lege, ci sub har suntem chemați,
Prin credință suntem salvați și cu Domnul legați.”

Iar la final, tronul se va ridica,
Domnul Isus, în slavă, se va întoarce.
„Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul,”
Și Împărăția Sa va fi eternă, fără apus.

Din Vechiul Testament până-n cel nou,
Dumnezeu ne-a purtat sub al harului ecou.
Prin profeți și prin cruce, drumurile s-au unit,
În Isus Hristos, totul s-a împlinit.
Acest poem reflectă profunditatea revelației divine din Vechiul și Noul Testament, legând profețiile și împlinirea lor în Hristos. Sper că titlurile și versurile vor aduce inspirație și claritate spirituală, așa cum îți dorești.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 32
Opțiuni