AZI ESTI ASTEPTAT!


Îţi simţi trupul vlăguit de bătrâneţe.
Şi stors eşti de anii ce-au trecut?
Îţi aminteşti de acele iubitoare feţe,
Ce te-au chemat la Soare, în trecut?

Trecut-au anii şi ai tot adunat nimicuri,
S-au dus şi toate-n în şir le-ai irosit.
Deşertăciuni cu măşti de dulce picuri,
Adevărata fericire din viaţă ţi-au răpit.

În jurul tău ai tot găsit nimicnicie,
Şi serbede plăceri te-au tot alintat.
Satan viclean ştia cu ce să te-mbie,
Şi te ţinea cu lanţuri grele-încătuşat.

Ce simţi acum, când te vezi înşelat?
Iubirea eternă de care ţi s-a vorbit,
A avut răbdare şi ai fost tot aşteptat,
Vino, grăbeşte, destul ai tot zăbovit.

Poate azi e ultima Lui, chemare,
Poate Soarele veşniciei uşa închide.
Răspunde, poate e ultima strigare,
Uşa niciodată nu se va mai deschide.

Pe Calea Luminii azi eşti aşteptat,
Ţi se-ntinde o mână, prinde-te de ea.
Prin sângele sfânt ai fost răscumpărat,
La cruce ţi-a fost dată şi ţie, mântuirea.

Grăbeşte, la Soarele dreptăţii sfinte,
La lumina ce te spală în sânge sfânt!
Şi-ţi dă în locul murdarelor veşminte,
O haină albă prin sfânt legământ.

Primeşte ofranda pregătită şi ţie,
Nu-i iluzie, nici himeră şi nici delir.
E Apă Vie din cereasca-împărăţie.
Pentru care merită s-ajungi martir.

Amin!