Te privesc în ochi, și îți citesc pe pleoape
“Te ai schimbat”…
Ochii ți sunt uscați, din ei nu mai curg lacrime,
Iar Duhul Sfânt în tine suspină îndurerat.

Mă uit la ‘ai tăi genunchi ce n-au mai îngenunchiat,
Îmi spun că sunt trudiți, de muncă încleștați,
Dar pentru-n ceas în rugăciune, nu pot fi aplecați.

Privesc a’ tale mâini ce-s tot mai reci, mai aspre-n scopul lor,
Dar pentru altul nu zidesc, doar pentru scopul tău firesc
Și-o mână caldă niciodat’ tu nu trimiți în ajutor

Privesc și a ta gură ce nu mai împarte cuvintele cu rod
Unde s-a dus dragostea Agape?
De ce-ai ajuns în lume așa comod
Și ai uitat c’ a Lui venire e tot mai aproape…

Inima ți-e împietrită, o privesc, dar nu mi spune nimic,
Căci s-a lăsat de lume amăgită
Schimbându-te din omul cel puternic
La cel al căre-i dragoste-i lipsită.

Te-ai schimbat, îți spun încă o dată
Privește în spre tine, nu te lăsa orbit
Căci peste a ta viața se pune pată după pată,
Că ai uitat de Cel ce și-a dat viața fiindcă te-a iubit.

Te-a iubit și te iubește, nu fi lipsit de acest har
Deschide ochii și privește, aprinde focul pe altar,
Primește dragostea eterna ce ți-e întinsă în pahar
Și nu mai bea otrava lumii, ce-ți lasă gust amar.

Te-ai schimbat, dar El îți mai dă șansa să renunți la tine
Și s-alegi viața în clocot, nu viața în ruine,
Cât mai auzi un glas ce strigă chiar și azi
Rămâi și mai veghează, ca pe cale să nu cazi

Esti doborât, înfrânt, dat nu de tot
Și strig și astăzi cât mai pot
Da, te-ai schimbat și ai devenit mai rece
Dar El nu vrea pe om numai sa-l judece

Îi vrea sufletul curat și câștigat la sânul Lui
La Cel ce stă încoronat la dreapta Tatălui
E aspru și e drept dar plin de milă tot odat’
De aceea mai ai șansa, să fi pe veci salvat.