Tăcerea Bibliei în zgomotul modern


În zilele vechi, când lumea trăia simplu,
Fiecare cuvânt din Biblie era prețuit,
Oamenii lucrau o zi întreagă fără chip de sminteală,
Doar pentru o filă, cu sufletul lor curățit.

Și paginile acelea, atât de greu de obținut,
Erau lumina ce călăuzea drumuri înnourate,
Cu respect și cu credință, Cuvântul era cunoscut,
Era o rază divină în vremuri întunecate.

Astăzi, Biblia e pe raft, prăfuită și uitată,
Avem la dispoziție mii de exemplare,
Dar ne-am pierdut atenția, suntem de gânduri înecați,
În loc să deschidem Scriptura, pierdem în visare.

Ne-am îndepărtat de acea comoară sfântă,
Am lăsat ca lumea să ne acapareze ființa,
Când, de fapt, Dumnezeu ne așteaptă, ne înfruntă,
Să ne întoarcem la El, să ne redescoperim credința.

Pentru mulți, telefonul a devenit un nou altar,
Privim mereu în jos, fără să ridicăm ochii,
Ne pierdem timpul prețios, captivi în ecran,
Uităm că cerul e acolo, unde Dumnezeu veghează prunci și moșii.

În autobuz, la muncă, sau pe stradă mergând,
Cu capul plecat, ne pierdem în lumi ireale,
Dar uităm că în Biblie e glasul cel blând,
Care ne cheamă să-l ascultăm, să nu rătăcim prin vale.

Un coleg, prins de patima jocurilor zilnice,
În pauză se refugiază într-un alt univers,
În loc să-și deschidă sufletul spre adevărurile biblice,
Se lasă purtat de un joc ce-l ține legat, invers.

Dar nu e singurul, toți suntem prinși într-o mreajă,
Ne-am lăsat cuceriți de tentații pământești,
Ne îndepărtăm de Dumnezeu, crezând că totul merge ca pe roată,
Dar inima noastră e goală, fără valori cerești.

Biblia stă tăcută, cu paginile neatinse,
Ne așteaptă răbdătoare să-i redeschidem filele,
Dar noi suntem prea ocupați, de patimi prinși,
Și nu mai avem timp pentru cele divine, senine.

Totuși, Dumnezeu ne cheamă, dincolo de zgomot,
Ne cere să ne întoarcem cu inima curată,
Să ne deschidem ochii, să vedem adevărul său în Cuvânt,
Căci doar El ne poate da viața cea adevărată.

Astăzi, suntem pierduți în vârtejul vieții,
Cu ochii în jos, nu vedem căile cerești,
Ne lăsăm conduși de plăceri și dorințe păcătoase,
Dar uităm că doar Dumnezeu ne poate ridica sufletele în slăvi luminoase.

Să ne oprim din fuga aceasta fără scop,
Să ridicăm ochii spre cer și să-L căutăm pe El,
Să deschidem din nou Scriptura, acel sfânt loc,
Unde Dumnezeu ne vorbește, unde aflăm răspunsul cel fel.

Viața e prea scurtă pentru a ne lăsa pierduți,
În lucruri ce nu au valoare, ce se duc în vânt,
Dar Cuvântul rămâne, și ne așteaptă neștiuți,
Să-l primim în inimă, cu adevăr profund și sfânt.