**Glasul Etern al Scripturii**


În zorii creației, Cuvântul rosti,
Lumină divină pe-ntregul pământ,
Din haos și noapte, viața ieși,
Și lumea s-a născut din Dumnezeu cel sfânt.

Din Edenul pierdut, omu-n păcat,
La legea cea sfântă se-ntoarce smerit,
Prin Moise primește-al cerului sfat,
Un drum către slavă, un legământ pecetluit.

Însă greaua povară a păcatului greu
Apăsa pe-al omului suflet umil,
Dar din ceruri, glasul lui Dumnezeu
Promite izbăvirea prin Fiul său, milostiv.

În psalmii lui David se cântă iubirea,
În profeți, viitorul e-ascuns printre rânduri,
Se așteaptă Mesia, Lumina, mântuirea,
Cel ce va rupe păcatului lanțuri.

Dar vremea trecu și Fiul sosi,
Din Betleem, regele-n iesle smerit,
Prin fapte și har, lumea o izbăvi,
Și crucea o purtă, ca noi să fim iubiți.

Pe Golgota, sângele sfânt s-a vărsat,
Pe lemn, Iubirea s-a-ntins peste tot,
A treia zi, mormântul l-a lepădat,
Și viața triumfă, ne-nfrânt, prin El, hotărât.

Apostolii vestesc veșnica lumină,
Pavel ne învață credința curată,
Din umbrele legii, la har să ne-închinam,
Și astfel să trăim, de păcat eliberați.

În Cartea cea Sfântă stă cheia vieții,
Vechiul Testament, Legea cea de început,
Noul, prin har, împlinește dorința cetății,
Iar credința-n Isus ne face neabătut.