**Calea către Dumnezeu**


Înainte de începutul lumii, când cerurile se deschideau,
Dumnezeu a rostit cuvântul, și lumina s-a născut deodat'.
Pământul a prins formă, adâncurile s-au despărțit,
Marea, munții și câmpiile, toate s-au rânduit.

Din țărâna pământului, omul a fost modelat,
Cu suflarea de viață, Adam a fost ridicat.
În grădina Edenului, pacea lui era deplină,
Până când ispita venită, a adus căderea divină.

Dar Dumnezeu, iubitor și drept, nu l-a părăsit,
Un legământ cu Avraam a făcut, o cale a pregătit.
Prin Moise, Legea a fost dată, spre dreptate și sfințire,
Ca poporul ales să cunoască mila și a Lui mântuire.

Prin proroci, glasul Domnului răsuna cu putere,
Să îndemne poporul, să se întoarcă la închinare și vrere.
Isaia a văzut pe Mielul ce-avea să fie jertfit,
Ieremia a plâns pentru cetatea ce urma să fie nimicit.

Și iată că venise timpul, când din cer se-aude cânt,
Un Prunc născut în Betleem, al păcii Domn și Legământ.
Isus, Fiul Celui Sfânt, a venit să ne elibereze,
Să aducă viață nouă și păcatul să-l ștergeze.

El a străbătut pământul, învățând pe fiecare,
Că iubirea și dreptatea sunt temelia viețuirii sub soare.
Pe cruce, s-a jertfit, păcatele lumii a purtat,
Și prin moartea Sa ne-a dăruit un nou început curat.

Din mormânt a înviat, biruind moartea și păcatul,
Și ne-a deschis calea spre cer, prin sângele Său curat.
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața,” a spus Domnul viu,
Și oricine crede-n El, în veșnicie va fi viu.

Acum noi așteptăm cu nădejde ziua glorioasă,
Când Domnul va reveni, pe nori de lumină, cu slavă.
Să ne ia acasă, în ceruri, la tronul Său de har,
Să fim cu El pentru vecie, în locul sfânt și rar.