**Descrierea procesului creativ al autorului:** Acest poem a fost creat într-un moment de inspirație profundă, reflectând asupra unității sacre a căsniciei, așa cum este descrisă atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. În timp ce meditam asupra mesajului profetului Ezechiel și a exemplului lui Hristos, am încercat să captez esența iubirii divine și să o redau în versuri ce transmit speranță și claritate spirituală. Procesul de scriere a fost o reflecție asupra harului căsniciei, un dar prețios de la Dumnezeu, menit să oglindească relația sfântă dintre Hristos și Biserica Sa. . **Titluri sugerate pentru poezie:** 1. **„Taina iubirii divine: De la Eden la Noul Legământ”** 2. **„Căsătoria sfântă: Oglinda iubirii lui Hristos pentru Biserică”** --- **Poezia:** *Legământul iubirii eterne* Din început, când pământul s-a creat, Domnul a rânduit ca omul să fie înalt, I-a dat femeie, ca ajutor divin, Și în iubire, cei doi să devină un destin. „Omul va lăsa pe tatăl și pe mama sa, Și se va lipi de nevasta sa,” – așa zicea. Taina mare a iubirii dintre soți, Din Eden, rânduită, să fim toți. Dar iubirea în Domnul nu-i doar pământească, Ea e oglindă cerească, sfântă și firească. Bărbatul cap al femeii, cum Hristos e cap Bisericii, Ea, trupul viu, prin care El își revarsă darurile iubirii. Femeie, fii supusă, ca Biserica lui Hristos, Nu din frică, ci din dragoste, pentru că El e glorios. În supunerea ta, tu ești binecuvântată, În ascultare, inima-ți e purificată. Bărbatule, iubește-ți nevasta așa cum Hristos a iubit, El pe cruce s-a dat, pentru ca noi să fim izbăviți. Dragostea ta să fie jertfitoare și curată, Să-ți crești femeia, să o sfințești în fapte și în roadele de viață. Hristos Biserica a curățit prin apa botezului sfânt, Așa și tu, bărbatule, fii un izvor de cuvânt, Care să aducă pace și lumină în casa ta, Făcând din cămin un loc unde prezența Lui va sta. Căci nimeni nu-și urăște trupul, ci îl îngrijește, Așa cum Hristos Biserica hrănește și o sfințește. Noi suntem mădularele Lui, din carnea și osul Său, Iar tu, bărbatule, din iubire vei moșteni harul său. Nevastă, soțul tău e darul Domnului cel viu, Iubește-l, respectă-l, și nu-i fi nicicând pustiu. Așa cum Biserica se pleacă în fața lui Hristos, Așa și tu vei fi binecuvântată, frumos. Legământul acesta, sfânt și ascuns, Este o taină ce ne-a fost de Domnul spus. Unirea dintre Hristos și Biserica Sa cea sfântă, Este pildă pentru orice căsnicie binecuvântată. Căci în Hristos, noi doi am devenit unul, El este viața, lumina și ajutorul. Și așa cum omul lasă tată și mamă, El se alipește de femeia lui, fără teamă. Aceasta e taina cea mare și slăvită, Căsătoria, un dar, o chemare ispitită. În dragoste, Hristos ne-a învățat cum să trăim, Prin har, prin credință, în El să ne unim. Așadar, bărbatule, iubește-ți soția, Cu inima plină de pace și bucuria, Și nevastă, în iubire, în ascultare, Fii ca Biserica, mireasa sfântă, fără încetare. Prin această taină, Dumnezeu a rânduit, Ca două inimi să bată-n unison, nesfârșit. Ca Hristos și Biserica, soț și soție, Să fie oglinda unei iubiri veșnice, în bucurie. Amin! --- **Descrierea procesului creativ al autorului:** Acest poem a fost creat într-un moment de inspirație profundă, reflectând asupra unității sacre a căsniciei, așa cum este descrisă atât în Vechiul, cât și în Noul Testament. În timp ce meditam asupra mesajului profetului Ezechiel și a exemplului lui Hristos, am încercat să captez esența iubirii divine și să o redau în versuri ce transmit speranță și claritate spirituală. Procesul de scriere a fost o reflecție asupra harului căsniciei, un dar prețios de la Dumnezeu, menit să oglindească relația sfântă dintre Hristos și Biserica Sa.