La încheierea de Mileniu

La încheierea de Mileniu,
Străjeri rămaşi la datorie,
Voi aveţi sfântul privilegiu
Chiar de venirea întârzie!

Să nu-ncetaţi a priveghea,
Ci staţi cu trâmbiţa la gură!
S-audă toţi cei ce vor vrea,
Să poarte sfânta armătură.

Căci Împăraţi şi Stăpâniri
Vor încerca iară să treacă,
La strâmtorări şi prigoniri
Ca solii Domnului să tacă.

Astăzi e timpul de lucrare,
Acum holdele sunt coapte!
Întinde-ţi marea secerare,
Către sud şi miazănoapte!

Din răsărit, şi pan’ la apus
Să mergeţi în lumea toată,
Vestind că-n Jertfa lui Isus
În cer se face-o judecată!

Căci dup-acea zi a expierii
Nu va mai fi nici-o salvare,
Ci doar efectul răzbunării
Se va vede-n strâmtorare.

Şi fi-va atuncea prea târziu
Speranţă s-ai la mântuire,
Şi orice strigăt ca-n pustiu
Va fi doar groaznică jelire.

Vor fi ceasuri apăsătoare
În cumpăna din conştiinţă,
C-au respins Iubirea mare
Când îi chema la pocăinţă.

Şi ce n-ar da, să mai audă
Vocea caldă-n glasul dulce,
Ce-a stăruit cu multă trudă
Odihnă s-aibă, lângă cruce!

Şi timpul va trece-n zadar,
Acum e ceas de mântuire!
Lucraţi, cât încă mai e har,
Cât Domnul face mijlocire!

Flavius Laurian Duverna
01 ianuarie 2000