Tu nu vei îngădui
ca prin frică să fiu înfrânt,
de aceea ai venit
să îmi faci un jurământ.

Nu mă vei lăsa
amăgită să mai fiu
de vrăjmaș și gloata sa,
doborâtă la pământ!

Căci satan a încercat
să ascundă cât mai bine
lăstarii de minciună
ce au răsărit în mine.

Și eu nu știam că sunt ținută
de furia lui cea mare,
de gânduri acceptate,
de frică și îngrijorare.

Credeam că sunt golită
de legăturile amare
și umplută pe deplin
de harul Tău cel mare.

Dar iată că astăzi ai venit
minciuna să mi-o arăți
ce de atâta vreme, Tată
m-a ținut legată sub a fricii preș.

Iar acum, eu știu cum să mă lupt
cu putere, cu răbdare
căci Tată, Tu mi-ai dăruit
o nouă înflăcărare.

Și nu îl voi lăsa
pe vrăjmaș să mă zdrobească
prin gânduri ce le aduce
ca să mă mai păcălească.

Aleg să cred în biruința
ce de Tine a fost promisă
lăsând la tine chir și frica
și întărind a mea credință!

Amin!