Domnul meu, prezența Ta mă copleșește
Și inima mi se topește de dor după Tine;
Când te distanțezi de mine
Îți caut fața, sufletul meu pe veci îți aparține!
Te rog, oh, Domnul meu,
Ia seama la neputința care mă apasă,
Prin sfânt sângele Tău păcatu-mi îndepărtează,
Și nu te dezlipi de-a Ta mireasă!
Plecarea Ta mereu mă întristează
Și cu sufletul zdrobit te caut iar,
Venirea Ta mă restaurează
Și îmi arăți că fără Tine totul e-n zadar.
Oh, ce dulce e reîntâlnirea!
Lacrimi curg șiroaie pe obraz,
Pentru alții ele nu au nici-o valoare,
Doar pentru Tine-s prețioase mărgăritare
Ce în burduful vieții le păstrezi
Și când deschizi cartea vieții,
Pe toate mi le consemnezi.
Ah, de-aș cunoaște neprihănirea pe deplin,
În fața Ta aș sta neclintită!
Nu m-aș mai teme că te pierd
Și inima mi-ar fi împlinită.
Sunt prinsă între două lumi:
În cea duhovnicească Te doresc,
Iar în cea pământească mă compătimesc;
Domnul meu, ține-mă tare in credință
Căci în Rai vreau să te însoțesc!

Amin!