"Calea Domnului: De la Lege la Harul Desăvârșit"
Drumul Luminii


În zorii creației, când totul tăcea,
Domnul a zis: "Să fie lumină!” – și-a fost așa.
Pe ape adânci, în taina fără sfârșit,
Duhul Sfânt plutea, neclintit, infinit.

El a modelat pământul cu mână divină,
A chemat stelele să ardă, luna să lumine.
Geneza vieții, primul răsărit,
În grădina Edenului, omul a fost zidit.

Prin Adam și Eva, păcatul s-a născut,
Dar chiar atunci, Domnul a promis un nou început.
O sămânță sfântă avea să vină,
Să rupă legătura păcatului, să redea lumină.

Noe, dreptul, în valuri de potop,
A ridicat o arcă, sub al Domnului scop.
Curcubeul pe cer, semn de legământ,
Promitea pace, mântuire prin Legământul Sfânt.

Prin Avram, credința a înflorit,
Un popor ales, cu har a fost numit.
Din seminția lui, un Rege avea să vină,
Să poarte jugul păcatului, pe cruce să suspină.

Isaia a văzut venirea Celui sfânt,
Un Miel blând, purtând păcatul lumii pe pământ.
Profetul a vorbit de slava ce va fi,
Când Mesia va domni, iar pacea va domni.

Moise, în Sinai, cu tablele de piatră,
A primit legea, cu mână tremurată.
Dar legea nu putea aduce mântuire,
Doar harul Domnului, plin de iubire.

Psalmi cântă slavă, veste de izbăvire,
David a fost uns, un rege în simțire.
Prin el și prin sămânța lui, Domnul a promis,
Un Fiu al slavei, al întunericului proscris.

În taina Betleemului, noaptea s-a schimbat,
Un Prunc s-a născut, Mesia cel așteptat.
Steaua răsărea, magii au venit,
Păstorii cântau: “Mântuitorul ne-a sosit!”

A umblat pe ape, a vindecat orbi,
Pe cei din păcat i-a ridicat din nori.
El a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!”
Prin El, mântuirea avea să ne răsplătească.

Prin Golgota, crucea s-a ridicat,
Păcatele lumii în trupul Său a luat.
Dar mormântul n-a putut să-L țină legat,
A treia zi, Hristos a înviat!

Păcatul a fost învins, moartea a fost biruită,
Prin sângele Său, calea ne este deschisă.
Un nou legământ, pecetluit prin har,
El ne-a făcut copii de Rege, moștenitori în dar.

Pogorârea Duhului, Cinci zecimea cea mare,
A aprins în inimi o sfântă chemare.
Apostolii au dus vestea-n toată lumea,
Hristos e viu! A Lui este cununa.

Apocalipsa promite un cer nou și pământ,
Unde pacea domnește și Duhul e sfânt.
Gog și Magog vor cădea sub judecata Sa,
Iar Împărăția veșnică se va înălța.

Noi așteptăm ziua, când Domnul va veni,
Cu trâmbițe de slavă și îngeri mii.
Vom sta înaintea Tronului, plini de lumină,
Și vom cânta pentru veci slava divină.


Aceasta este doar o interpretare poetică a călătoriei credinței de la începuturile creației până la promisiunea veșniciei, bazată pe scrierile Vechiului și Noului Testament. Poemul subliniază firul roșu al mântuirii care începe în Geneza și se încheie cu promisiunea finală a lui Hristos în Apocalipsa. Fiecare strofă aduce în față elemente esențiale din Scriptură, de la patriarhi și profeți până la venirea Mântuitorului și restaurarea lumii.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 26
Opțiuni