„Chemarea Veșnică: De la Profetul Ezechiel la Apocalipsa lui Ioan”
Căderea lui Gog și Magog


În vechiul timp al profeților sfinți,
Când Ezechiel privea spre zări fierbinți,
Un Domn puternic, pe tron strălucitor,
Vorbea de Gog, al neamurilor stăpânitor.

Din țara lui Magog, el va veni,
Cu oști nenumărate, mari ca marea zi,
Din Meșec și Tubal, popoare vor sosi,
Spre poporul sfânt, spre-a-l birui.

Dar Domnul, tare, veșnic, ne-nfrânt,
Va ridica al Său legământ,
Pe munți va coborî mânia Sa,
Și foc din cer peste Gog va cădea.

Magog, țara unde rătăcirea domnea,
Prin asirieni numele i s-a păstrat.
Un popor sălbatic, de la margini de pământ,
Dar fără harul Domnului cel Sfânt.

Și Domnul a zis, prin profetul credincios:
„Iată, Eu vin, în numele cel de jos!
Mă voi arăta pe Gog și pe Magog,
Să știe lumea de puterea Mea de foc.”

Sânge și foc, și stâlpi de fum,
Se vor ridica, cerul va fi scrum,
Oștirile răului vor pieri în chin,
Iar poporul Meu va fi mântuit deplin.

În Apocalipsa, Ioan a văzut,
Cum după ani, când mileniul a trecut,
Gog și Magog iarăși vor strânge neamuri,
În ultima luptă, pe-ntregul pământ vor pune samuri.

Sfinții lui Dumnezeu, în cetatea sfântă,
Vor vedea cum duhul răului se frântă,
Căci Domnul, pe veci biruitor,
Va ridica al Său tron strălucitor.

Din foc și pucioasă, dușmanii vor pieri,
În mâinile Lui, cei drepți vor străluci.
Fără război, fără dureri,
Domnia Domnului va fi peste puteri.

Magog va cădea, Gog va fi zdrobit,
Nici un rău nu va mai fi în sfântul loc rânduit.
Apocalipsa ne spune clar și curat,
Că Domnul va fi Cel ce-a triumfat.

Cei morți vor învia din mormântul adânc,
Cei drepți vor sta lângă Cel Preaînalt, în strigăt blând,
În ziua judecății, va fi o despărțire,
Între cei curați și cei în neștire.

Fiecare proroc, de la Ezechiel la Ioan,
Ne-a dat un semn, un drum, un plan:
Să stăm tari în Domnul, fără teamă,
Căci El va veni, cu slavă și cu-ndemn de mamă.

Nici o oaste nu poate sta înaintea Sa,
Nici Gog, nici Magog, nici sabia cea grea.
Căci Cel ce a creat cerul și pământul,
Va birui pe veci tot întunericul și vântul.

Din zorii creației până-n Apocalipsa zi,
Tot ce-i sfânt și curat va dăinui.
Domnul cel Sfânt, veșnic în slava Sa,
Va înfrunta răul, și dreptatea va triumfa.

Așa se încheie povestea celor doi,
Gog și Magog, pierduți în noroi,
Dar biruința va fi a Domnului, întotdeauna,
El e Alfa, Omega, mântuirea noastră una.

Mesajul acestui poem este unul profund inspirat din profețiile lui Ezechiel și din viziunea apocaliptică a lui Ioan, care subliniază biruința finală a lui Dumnezeu asupra forțelor răului reprezentate de Gog și Magog. Gog și Magog, ca figuri escatologice, sunt descriși în termeni de conflict și distrugere, dar și de triumful final al Domnului, care aduce pacea și dreptatea veșnică.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 30
Opțiuni