Mă urc, pe-o scară de har,
mă opresc.
Privesc iar pământul murdar ,
Apoi prin ceaţă pornesc,...
trec norii cei grei,
mă lovesc!
Dar sunt nemişcat,
cineva pe o rază de har
m-a luat,
am trecut de obstacol,
şi iar mă opresc.
Privesc!...
Am ajuns,
mai presus decât norii,
purtat fiind de vânt,
obstacole iar întâlnesc!
Ce-n mine puternic lovesc,
Dar sunt nemişcat !
Căci din cerul înalt,
o fiinţă-a venit,
din zenit!
Şi m-a sprijinit.
Apoi iar pornesc,
O ploaie de stele-ntâlnesc,
Şi-mi şoptesc,
Mai ai doar puţin,
Vei sfârşi încurând al tău drum.
În cerul sublim.
Cu Acel ce-I Stăpân.
Să ai un drum bun.