Călătoria Încrederii: Între Vechea și Noua Legământ


În lăcașul sfânt al timpului,
Unde stelele se-nfășoară-n ritm,
Dumnezeu ne cheamă, ne îmbie,
Pe cărarea sa, ce nu cunoaște sfârșit.

Din valea umbrelor, alunecăm,
Cu inima bătând în tăcere,
Așteptând ca glasul Său să ne cheme,
Să ne călăuzească, să ne dea putere.

Întâlnim pe munte, în adânc de rugăciune,
Căldura veșnică a Harului Său,
Unde Mântuitorul ne așteaptă,
Cu brațele deschise și iubirea Sa adevărată.

Din Vechiul Legământ

Moise, pe muntele Sinai, se-nalță,
Primind Legământul pe table de piatră,
Un legământ sacru, ce-n veac dăinuiește,
În care Dumnezeu ne îndeamnă la dreptate.

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,” spune,
„Care te-am scos din țara Egiptului,
Nu vei avea alți zei înaintea Mea,”
Cuvintele Sale, ce lumina ne aduc.

Iar David, cu inima curată, cântă,
Psalmii săi ne aduc mângâiere,
„Domnul este păstorul meu,” ne spune,
„Nu voi duce lipsă de nimic,” e veșnica promisiune.

Și din Noul Legământ

În Betleemul sfânt, sub steaua strălucitoare,
Se naște Mântuitorul, darul cel mai mare,
Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne aduce salvare,
În sânul său, iubirea divină ne păstrează.

„Veniți la Mine, toți cei obosiți,” El spune,
„Și Eu vă voi da odihnă,” promisiunea Lui ne umple,
În fiecare zi, în fiecare clipă,
Harul Său ne acoperă și ne îmbrățișează.

În grădina Ghetsimani, cu lacrimi și sânge,
Isus se roagă pentru întreaga omenire,
„Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă,”
Ne învață despre iubirea și supunerea deplină.

În Zilele Noastre

Noi, umblând pe cărările vieții,
Trecem prin încercări, prin nori de supărare,
Dar cu Dumnezeu alături, nu ne temem,
Harul Său ne este mereu îndrumător.

Călătorim în lumină, prin credință și rugăciune,
Căutându-L pe El în fiecare zi,
Speranța noastră e ancorată în Hristos,
Împărtășind iubirea Sa, în fiecare clipă, cu bucurie.