„Biruința lui Dumnezeu asupra lui Gog și Magog: De la Profeția lui Ezechiel la Apocalipsa lui Ioan”
Căderea lui Gog și Magog


Din începutul veacurilor, Domnul a vorbit,
Prin profeți și prin Scriptură, ne-a vestit.
Un viitor plin de lupte, pe munții lui Israel,
Unde Gog, cel răzvrătit, va cădea în pieire grea.

Magog, un popor puternic, războinic, neînvins,
În nordul îndepărtat s-au așezat în vis.
Descendenții lui Noe, din seminția lor,
Au pornit pe drumul luptei, cu sabia în zbor.

Ezechiel a văzut, în vedenii divine,
O armată mare, venind pe cărări străine.
„Fiul omului,” Domnul a poruncit,
„Întoarce-te spre Gog, cel nelegiuit.”

Din Magog, din țara cea neagră și amară,
Gog va conduce o oaste, în miez de seară.
Meșec și Tubal, împreună s-au unit,
Să-nfrunte poporul sfânt, să-l zdrobească necinstit.

Dar Domnul este scutul cel veșnic de apărare,
El își ridică poporul, prin marea încercare.
Pe munții lui Israel, Domnul va răzbate,
Cu foc și pucioasă, armata se va sfărâma toate.

Tăria Domnului, mai tare ca oțelul,
Va zdrobi pe Gog și pe tot neamul cel greu.
Șapte luni întregi, Israel va aduna,
Morții din bătălie, sub piatra cea grea.

În Apocalipsă, Ioan a văzut din nou,
O altă luptă mare, un ultim ecou.
După mileniu, Satan va ieși,
Pe Gog și Magog să-i stârnească, să se răscoale mii.

Națiunile toate, din toate colțurile lumii,
Vor porni împotriva Cetății celei bune.
Dar focul va cădea din cerul strălucit,
Și tot ce-i rău și strâmb va fi nimicit.

Domnul este Regele veșnic, biruitor,
Satan va fi aruncat în foc arzător.
Gog și Magog, al doilea război,
Se vor pierde-n neant, în veșnicele zăvoi.

Poporul lui Israel, curat și izbăvit,
Va fi al Domnului, pe veci ocrotit.
Căci Domnul, din înaltul cerului senin,
Va domni în pace, în univers divin.

Odată cu finalul, dreptatea va domni,
Și fiecare suflet își va afla locul, împlinit va fi.
Iar cei răzvrătiți, cei ce L-au respins,
În iadul de foc pe veci vor fi cuprinși.

Căci Dumnezeu este scutul, El e mântuirea,
El aduce lumii pacea și izbăvirea.
Și în numele Lui, poporul Său va cânta,
Pe vecie, în Împărăția Sa.
Acest poem oferă o interpretare spirituală și profetică a evenimentelor din Ezechiel și Apocalipsa, reflectând lupta finală dintre bine și rău, unde Gog și Magog reprezintă puterile răzvrătite care se opun lui Dumnezeu. Poemul subliniază biruința divină și judecata finală, evidențiind protecția pe care Dumnezeu o oferă poporului Său, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 31
Opțiuni