„De la Creație la Mântuire: Un Drum prin Scriptură”
Călătoria Credinței: De la Eden la Golgota
---------------------------------------------


Într-un început, în Edenul curat,
Dumnezeu a făcut cerul și pământul luminat.
Prin cuvânt, lumea întreagă a fost creată,
Cu viață, cu soare, cu dragoste neîncetată.

Și omul a fost pus în grădină să stăpânească,
Dar păcatul l-a făcut calea să-și părăsească.
Prin șarpele viclean, căderea s-a ivit,
Dar Domnul, prin har, salvarea a pregătit.

Avram a fost chemat dintr-o țară străină,
Să fie tatăl unui neam ce va aduce lumină.
Prin el, Dumnezeu promisiuni a făcut,
Că din sămânța sa va ieși Cel Nespus de sfânt.

Și Isaac s-a născut, un fiu binecuvântat,
Iar Iacov, pe genunchi, cu Dumnezeu a stat.
Prin el, poporul sfânt s-a format,
Iar Domnul le-a fost stâlp, scut neclintit și împărat.

În Egipt au ajuns, robi la faraon,
Dar Moise a fost trimis să-i scoată din Babilon.
Prin marea despărțită au trecut fără teamă,
Căci Dumnezeu era foc, apă și hrană.

Pe Sinai, Legea sfântă a fost dată,
Să fie călăuză în orice faptă.
„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea,”
A spus Domnul, Dumnezeu, în puterea Sa.

Prin pustie au rătăcit, cu inima grea,
Dar Dumnezeu a rămas, mereu, mângâierea lor cea.
Cu mană din cer și apă din stâncă,
El le-a dat viață, le-a ținut calea strâmtă.

Au intrat în Canaan, în țara promisă,
O țară de lapte și miere, de rod binecuvântată.
Dar inimile lor adesea s-au întors,
La idoli, la aur și la ce-i lumesc.

Profeții au fost trimiși, glasul Domnului să spună,
Să cheme poporul din păcat la lumină.
Isaia a vorbit de Mesia ce va veni,
Cel ce lumea va mântui și-n veci va domni.

„Prin rănile Lui suntem vindecați,”
Spunea Isaia despre Cel preaînalt.
Mesia, Fiul sfânt, va purta povara,
Păcatul nostru va fi spălat de jertfa Sa rară.

Și Daniel, credincios în Babilon ul amar,
S-a rugat necontenit, sub Domnul cu har.
Leii l-au înconjurat, dar n-au îndrăznit,
Căci Dumnezeu l-a salvat, fiind neclintit.

În visuri și vedenii, Daniel a văzut,
Despre împărății și despre Fiul Cel de sus.
El va veni cu slavă și putere,
Să zdrobească fiarele și să aducă înviere.

Dar timpul a trecut, și promisiunea s-a-împlinit,
Mesia a venit, Isus, Fiul neprihănit.
În ieslea umilă, sub steaua cea sfântă,
S-a născut Mântuitorul, pacea lumii înfrântă.

El a mers printre noi, iubire-a vestit,
Pe cei bolnavi i-a vindecat, pe cei pierduți i-a găsit.
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața,” a spus,
„Prin Mine veți ajunge la Tatăl de sus.”

Pe cruce, la Golgota, jertfa a fost dată,
Păcatul și moartea, în Hristos, au fost spălate.
Cu sângele Său, El ne-a curățit,
Prin moartea Sa, viața veșnică ne-a dăruit.

Învierea Sa a fost biruința cea mare,
Porțile iadului au căzut, pline de groază.
Prin El, toți cei morți vor învia,
Căci Hristos este Lumina ce-n veci va dura.

„Merg să vă pregătesc un loc,” a promis,
„Ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi scriși.”
Cu Duhul Sfânt a fost trimis ajutor,
Să ne fie călăuză, putere și izvor.

Biserica Sa, sfântă și aleasă,
A răspândit vestea bună, lumina lumii lăsată.
Pavel a vestit Evanghelia la neamuri,
Despre harul mântuirii și crucea cu ramuri.

„Pot totul în Hristos care mă întărește,”
A spus Pavel, iar credința ne zidește.
În slăbiciune, puterea Sa-i desăvârșită,
Prin harul Său, viața noastră e mântuită.

„De aceea, să umblați în lumină,”
Spunea Ioan, apostolul iubirii divine.
Căci Hristos este lumina lumii,
El ne călăuzește până-n ziua de mâine.

În Noul Ierusalim, cu toții vom fi,
Acolo unde lacrimile nu vor mai fi.
Domnul va șterge orice durere,
Și moartea nu va mai avea putere.

Apocalipsa ne spune despre ziua cea mare,
Când Domnul va veni în slavă și splendoare.
Cerul și pământul se vor reînnoi,
Și cei credincioși în veci cu El vor domni.

Așadar, să umblăm în neprihănire,
Să ne păstrăm credința și iubirea în fire.
Hristos ne cheamă la cruce, la iertare,
Să ne pregătim pentru veșnica Lui chemare.

Din Eden la Golgota, istoria s-a scris,
Prin moarte și înviere, păcatul a fost învins.
Să ne încredem în Domnul, mereu, neîncetat,
Căci El ne-a promis cerul, darul cel mai înalt.

Prin Cuvântul Său, viața a fost dată,
Să trăim în lumină, cu inima curată.
În fiecare zi, să-L căutăm pe Hristos,
Să umblăm în harul Său minunat și luminos.

Acest poem reflectă o călătorie biblică profundă, de la creație până la răscumpărarea noastră în Hristos. Fiecare strofă este inspirată din Vechiul și Noul Testament, subliniind promisiunile și împlinirile divine. El ne amintește că, prin credință și iubire, vom birui alături de Domnul nostru și vom trăi în slava veșnică.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 27
Opțiuni