Creat spre Biruinţă

După ce omu-a fost creat,
Dumnezeu i-a dat putere
Şi pământu-n lung şi-n lat
Lui l-a dat, ca şi Împărat...
L-a pus sub-a lui vedere.

Reprezentanţi ai lumii noi
Şi-Adam şi Eva, acoperiţi,
De-o strălucire, amândoi,
Pentru-a nu se vedea goi
Au fost cuprinşi şi-nvăluiţi.

Era veşmântul de lumină
Prin care Adam încoronat,
În Eden, mândra grădină
Simbol al lumei, fără vină
A fost ca Rege înscăunat.

De Dumnezeu, ei aşezaţi,
În Casa lor cea pregătită,
Au fost şi binecuvântaţi -
Aprobând c-au fost creaţi
Ca o familie, în veci unită.

Stăpâni ai noului pământ
Li s-a supus orice făptură,
Şi-n ascultarea de Cuvânt
Preamărind pe Tatăl Sfânt
Porunca aveau ca masură.

Şi-n minunata lor grădină
Au fost supuşi la o testare,
De-a sta în ordinea divină
În dragostea păcii senină
Prin porunca de-ascultare.

Căci numai după biruinţa
Examenului prin încercare,
Prin care arătau credinţa
Puteau obţine făgăduinţa
Sfintei vieţi, nemuritoare.

Şi pentru timp, şi veşnicie
Rămâneau veşnic biruitori,
În dulcea pace şi-armonie
Căci nu mai trebuiau să fie
Supuşi la test, de două ori.

Desăvârşiţi, prin ascultare
Ei viaţa astfel, continuau,
Fiinţe-n veci nemuritoare
Conform voinţei creatoare,
Şi veşnic tineri rămâneau.

Căci fructele pomului vieţii
Aveau menirea să-ntreţină,
Ca roua-n zorii... dimineţii
Vigoarea eternă a tinereţii
Cuprinsă în ordinea divină.

Astfel puteau să cunoască
Că-n Universul prea curat,
Unde puteau ca să trăiască
Iubirea cea Dumnezeească
Spre slava Sfântă i-a creat.

Flavius Laurian Duverna
29 mai 2008