Când pe norii cerului Isuse vei veni,
Gasi-vei Tu iubire pe pământ?
Sau doar o lume lacomă și autolatră
Ce aleargă după vânt
Și-având o dragoste deșartă?

Când Tu veni-vei cu putere și cu slavă
La cer să-ți iei al Tău popor răscumpărat,
Găsi-vei Tu pe ai Tăi copii neprihăniți?
Sau doar o ceată de nuntași nepregătiți
Prinși în invidie și ceartă?

Și când suna-va trâmbița cerească
Să-ți iei a Ta mireasă în văzduh,
Va mai purta ea o rochie pură, albă?
Sau doar un strai pătat și perimat
De anii vieții profanat
Pierzându-și cinstea toată?

De-am ști noi ceasu' în care vei veni
Spăla-vom rochia în grabă!
În Sfânt sângele-Ți o vom albi,
La a Ta alură nu 'om mai boci
(Ci)Veseli precum vițeii vom fugi,
Spre Tine îndată!

Dar ziua aceea va veni
Ca și un hoț în toiul nopții!
Ceasu' acela nu l-om ști
Așa că suflete veghează, n-adormi,
Căci altfel vei pieri
De-n curăție și neprihănire tu nu vei trăi
La fel ca sfinții!