Mărturie personală - Dumnezeu a schimbat viața mea!! & Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu!

Autor: Daniel Ioan Notar | Album: „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.” – Psalmul 28:7 | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de notardanielioan76 in 14/09/2024

Calea credinței. Mărturie personală

Strofa 1:
Cu trupul meu m-am luptat, l-am ținut sub control,
Să nu fiu eu abătut, să nu-mi pierd al meu rol.
Predicând altora, m-am ridicat cu credință,
Ca un far în noapte, ducând sfânta voință.

Strofa 2:
Eram tare în credință, Duhul Sfânt mă învăluia,
Puterea și lumina Lui mereu mă întărea.
Ziua-n care m-am întors, de Hristos am fost cuprins,
O bucurie fără margini, sufletul mi-a fost aprins.

Strofa 3:
Misionar am devenit, vestea bună-am răspândit,
Despre Dumnezeu și har, pe la toți le-am povestit.
În munca mea zilnică, micuțul Testament strângeam,
În pauze îl citeam, de ispite mă feream.

Strofa 4:
Oamenii din jur fumau, beau fără măsură,
Însă eu în Biblie aflam alinare pură.
În loc să pierd timpul, să cad în păcat,
Cuvântul Domnului m-a întărit, m-a ridicat.

Strofa 5:
Apoi au început să râdă, să facă glume tari,
Îmi ascundeau în geantă sticla de vodcă și cărți de joc murdari.
Dar eu, cu tărie, stând în rugăciune,
Nu mă lăsam înfrânt de ispitele străine.

Strofa 6:
Mereu când îmi luam geanta, unde pâinea-mi stătea,
Găseam pachete de țigări sau sticle de băuturi grea.
Ei râdeau de se tăvăleau pe jos de veselie,
Dar eu, curat la mâini, le simțeam ca o grea povară.

Strofa 7:
Zi de zi mă rugam, mă-ncredeam în Hristos,
Știam că El e scutul, al meu ajutor frumos.
În mijlocul batjocurii, în mijlocul mulțimii,
Eu stăteam ca o stâncă, apărat de lumina luminii.

Strofa 8:
Aveam doar 17 ani, dar cu Dumnezeu alături,
Tăria nu venea din lume, ci din cerurile cele înalte.
Și-așa am predicat, la toți cei ce voiau să asculte,
Pe câmpul cu baloturi, printre recolte multe.

Strofa 9:
Cuvintele Lui au fost sămânță, aruncate pe ogor,
Și chiar dacă râdeau, eu îmi păstram al meu zbor.
Cu fiecare zi, am crescut în puterea Sa,
Ispitele m-au întărit, iar harul Lui m-a ridicat.

Strofa 10:
Astăzi mă uit înapoi, la acea cale strâmtă,
Și-L laud pe Domnul, căci El m-a ținut în viață sfântă.
Predic, mă rog, și mă-ncred în El mereu,
Căci El e farul meu, Dumnezeul meu.

Strofa 11:
Când lumea îmi aducea ispite grele,
Eu mă-ncredeam în El, sub umbrele stele.
Rugăciunea mea puternică, ascultată sus,
Îmi dădea tărie, căci Domnul e de-ajuns.

Strofa 12:
În rugăciune stând, am simțit Duhul coborând,
Ca o mângâiere dulce, prin credință alergând.
Nimic nu mă putea atinge, deși greu mi-era,
Cu Domnul alături, biruința mea era.

Strofa 13:
Prieteni de-altădată, acum se îndepărtau,
Mă vedeau schimbat, și nu mai înțelegeau.
Dar nu mă clătinam, căci calea-i dreaptă,
Știam că am în mine o putere înaltă.

Strofa 14:
Isus mă-nvăța, zilnic, cum să rămân curat,
Cuvântul Lui din Scripturi mi-a fost aliat.
Cărarea strâmtă, dar dreaptă, m-a condus spre cer,
Unde Domnul pregătește un veșnic și sfânt mister.

Strofa 15:
Am întâlnit multe pietre, pe cale grea de purtat,
Însă Domnul mi-a dat putere și n-am ezitat.
Fiecare zi era o luptă de câștigat,
Dar prin El, mereu am triumfat.

Strofa 16:
În fața batjocurilor, tăcut am stat,
Rugăciunea a fost arma mea neînfricat.
Nu-i lăsam să mă clatine din drumul meu,
Căci pe Domnul Îl simțeam, prietenul meu.

Strofa 17:
În ziua necazului, Domnul a fost scut,
M-a ridicat din valul greu, când totul părea pierdut.
El e tăria mea, stânca neschimbată,
Pe care am clădit credința-mi adevărată.

Strofa 18:
Munca era grea, dar bucuria era mare,
Căci știam că Domnul e cu mine la fiecare stare.
Nici frigul, nici căldura, nici foamea nu mă dărâmau,
Cu Domnul alături, mereu nădăjduiam.

Strofa 19:
Baloturi grele am ridicat, sudoarea curgea,
Dar sufletul era ușor, căci Domnul veghea.
El îmi dădea putere, ca să nu cad,
Și orice obstacol în față-mi dispărea.

Strofa 20:
Dumnezeu mi-a fost prieten, călăuză și far,
În misiunea mea sfântă, El m-a ridicat din zbor.
Când ceilalți râdeau, El îmi șoptea încet,
„Nu te teme, copilul Meu, Eu te susțin perfect.”

Strofa 21:
În fiecare dimineață mă trezeam în rugăciune,
Mulțumindu-I Domnului pentru încă o zi cu lumină.
El îmi era tăria, ghidul meu de sus,
Călăuzindu-mi pașii pe calea ce-a ales.

Strofa 22:
Zilele erau lungi, dar inima-mi era ușoară,
Știind că fac voia Celui ce mi-a dat o inimă nouă.
Cuvântul Lui era hrană pentru sufletul meu,
Ca o pâine sfântă coborâtă din cer.

Strofa 23:
Chiar dacă greul vieții mă apăsa ades,
Eu nu uitam niciodată al credinței vers.
Căci Domnul mi-a promis un loc pregătit,
În cerul Său slăvit, acolo unde-I veșnic fericit.

Strofa 24:
Am văzut cum mulți au căzut pe cale,
Ispitele i-au prins, departe de-a Sa cale.
Dar eu, prin harul Lui, am stat neclintit,
Știind că numai în El sunt mântuit.

Strofa 25:
Când alții îmi spuneau să renunț la credință,
Eu strigam în taină: „Doamne, dă-mi tărie-n ființă!”
Și El mi-a dat, mai mult decât aș fi visat,
O pace ce depășea orice cugetat.

Strofa 26:
Mereu în misiune, vorbeam despre Isus,
Despre harul Său, despre jertfa de sus.
Mulți nu înțelegeau, dar semințele sădeam,
Și cu nădejde, în Dumnezeu speram.

Strofa 27:
Câmpul era mare, lucrătorii puțini,
Dar eu eram gata, să trudesc între spini.
Domnul mi-a fost braț puternic, neînfricat,
Cu El alături, nimic nu m-a înspăimântat.

Strofa 28:
Am văzut cum suflete s-au deschis la auzul Cuvântului,
Oameni întorși din întunericul lumii.
Când unul se pleca în rugăciune, plin de dureri,
Îl vedeam pe Domnul dându-i pace și puteri.

Strofa 29:
În rugăciune, lacrimile curgeau șuvoi,
Dar știam că Domnul e acolo, între noi.
Călăuzea fiecare rugă, fiecare cuvânt,
Și ne ridica, ușurând orice gând.

Strofa 30:
Mereu mi-am spus: „Nu sunt singur pe cale,
Domnul e cu mine, în necaz și-n vale.”
El e sprijinul meu, scutul meu puternic,
Cu El lângă mine, nimic nu-i prea greu, nimic.

Strofa 31:
Tinerii din jur mă priveau cu mirare,
Cum, în loc de distracții, îmbrățișam chemarea.
Dar eu nu mă temeam de ce-ar spune ei,
Știam că harul Domnului e departe de ei.

Strofa 32:
Când voiam să cad, Domnul m-a susținut,
Cu brațul Său puternic, mereu m-a ridicat.
El mi-a șters lacrimile, m-a mângâiat blând,
Și mi-a dat curajul să continui pe drum sfânt.

Strofa 33:
O viață fără Dumnezeu e un drum pierdut,
Dar cu El alături, orice necaz e redus.
Cuvântul Lui e stâlp și temelie,
Un adevăr etern, în veșnicie.

Strofa 34:
În nopțile reci, când toți mă părăseau,
El venea lângă mine, în taină îmi vorbea.
Îmi spunea să nu mă tem, să stau neclintit,
Căci El e acolo, cu brațul nebiruit.

Strofa 35:
Chiar dacă greutățile păreau să mă doboare,
Eu nu mă lăsam, căci aveam o chemare.
Domnul mi-a promis că va fi scutul meu,
Și-n credință am stat, cu El mereu.

Strofa 36:
Nu mi-a fost teamă de râsetele lor,
Căci aveam în inimă o bucurie în zbor.
Pace și iubire, Domnul îmi dădea,
Și în fiecare zi, mai tare creșteam.

Strofa 37:
Cu fiecare zi, Domnul m-a făcut mai puternic,
Împotriva lumii, am stat mai vrednic.
Lumea mă sfida, dar eu nu mă clătinam,
Căci pe Stânca Domnului credința-mi zideam.

Strofa 38:
Au fost momente când voiam să renunț,
Dar Duhul Lui m-a întărit, și am continuat cu avânt.
Nu eram singur, El era cu mine mereu,
Să-mi deschidă calea, să-mi arate al Său fel.

Strofa 39:
Baloturi grele ridicam zi de zi,
Dar sufletul meu era plin de bucurii.
Căci fiecare greutate era un pas spre cer,
Unde Domnul mi-a pregătit un loc plin de mister.

Strofa 40:
Mulți s-au pierdut pe cale, ispitiți de lume,
Dar eu am rămas în Hristos, fără rușine.
Credința mea era mai puternică-n fiecare zi,
Căci știam că Domnul mă va răsplăti.

Strofa 41:
În miezul necazului, rugăciunea era puterea mea,
Când toți mă părăseau, Domnul mă îndruma.
El îmi vorbea în taină, mă mângâia blând,
Și mă ridica, ușurând orice gând.

Strofa 42:
Am învățat că lumea e trecătoare,
Dar Cuvântul Lui e veșnic, fără hotare.
Prin el mi-am călăuzit pașii pe drum,
Și acum știu că merg pe-al cerului drum.

Strofa 43:
De fiecare dată când voiam să cad,
Domnul m-a ridicat, fără niciun gând răzvrătit.
El m-a învățat să rămân neclintit,
Și să mă încred în El, chiar când totul părea sfârșit.

Strofa 44:
O lumină pe cale, El mi-a fost zi de zi,
Și chiar când era greu, El nu m-a părăsit.
Cu El am biruit toate greutățile vieții,
Și-am învățat să trăiesc sub aripa milei.

Strofa 45:
Astăzi, când privesc înapoi, văd mâna Lui,
Cum m-a ghidat și m-a scăpat de rău.
Îl laud pe Domnul, căci m-a ținut în viața sfântă,
Predic, mă rog, și mă-ncred în El mereu, cu bucurie-n minte.

Strofa 46:
El e lumina mea, speranța mea eternă,
În fiecare zi mă încred în prezența Lui blândă.
Cu inima curată, îi cânt slavă mereu,
Căci El este farul meu, Dumnezeul meu.

Strofa 47:
Chiar și-n fața necazului, am rămas neclintit,
Căci știam că Isus, Domnul, m-a mântuit.
Prin sângele Lui, viață am primit,
Și pentru veșnicie, în cer sunt răsplătit.

Strofa 48:
Aș vrea să pot spune întregii lumi,
Că Isus e calea, adevărul și lumina,
El e nădejdea noastră, chiar și în furtuni,
Cu El putem merge spre împărăția divină.

Strofa 49:
Și chiar dacă drumul vieții e presărat cu spini,
Cu Domnul alături, nimic nu-i prea greu.
Căci El ne promite o casă sus în cer,
Unde vom domni alături de Dumnezeu.

Strofa 50:
Cu trupul meu m-am luptat, l-am ținut sub control,
Și prin credință am ajuns la-al meu rol.
Predic și azi, ducând vestea cea bună,
Căci Isus e viața, El ne dă cununa.

Puterea cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri, despărțind sufletul de duh, oasele de măduvă și judecând gândurile și intențiile inimii. (Evrei 4:12) În fiecare zi, ca și credincioși, ne confruntăm cu ispite, provocări și obstacole care ne testează credința și devotamentul față de Dumnezeu. Dar puterea cuvântului Său este cea care ne întărește și ne îndrumă pe calea cea bună. Biblia nu este doar o carte veche, ci o sursă continuă de inspirație și putere spirituală pentru viața noastră. 1. Puterea de a transforma vieți Cuvântul Domnului a schimbat viețile multor oameni de-a lungul istoriei. Un exemplu clar este apostolul Pavel, care a fost transformat dintr-un prigonitor al creștinilor într-un apărător fervent al credinței. Asemenea, cuvântul lui Dumnezeu ne poate transforma și pe noi, curățindu-ne inimile și ghidându-ne pașii pe calea dreptății. 2. Îndrumarea divină Biblia ne oferă îndrumare pentru fiecare aspect al vieții. În momentele de îndoială sau necaz, cuvântul Domnului este farul care ne luminează calea. Psalmul 119:105 ne amintește: "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea." Cu ajutorul Bibliei, putem găsi răspunsuri la întrebările vieții și soluții pentru provocările cu care ne confruntăm. 3. Tăria spirituală Prin rugăciune și studierea constantă a Scripturii, ne întărim spiritual. Apostolul Pavel ne îndeamnă în Efeseni 6:10 să fim tari în Domnul și în puterea tăriei Sale. Nu este ușor să rezistăm ispitirilor, dar prin puterea Cuvântului, suntem echipați cu armura necesară pentru a face față oricăror atacuri ale celui rău. 4. Mărturie personală Fiecare dintre noi are o poveste de viață care reflectă puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Asemenea unei semințe aruncate pe ogor, cuvântul Domnului crește și rodește în inimile noastre, aducând bucurie, pace și mântuire. Așa cum tu, dragă cititorule, ai mărturisit schimbarea în viața ta prin Hristos, la fel și alții pot fi inspirați de mărturia ta. 5. Ascultarea și aplicarea Cuvântului Nu este suficient doar să citim sau să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să-l aplicăm în viața noastră zilnică. Iacov 1:22 ne spune să fim făcători ai Cuvântului, nu doar ascultători. Prin ascultare și aplicare, demonstrăm credința noastră adevărată și autentică. ## Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu! În Efeseni 6:11, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.” Această chemare este un apel către fiecare creștin să fie echipat spiritual în fața luptei continue cu forțele întunericului. Lumea în care trăim nu este doar un teren de bătălie fizic, ci și unul spiritual, iar fără protecția lui Dumnezeu, suntem vulnerabili la atacurile celui rău. 1. Platoșa neprihănirii Prima piesă importantă din armătura spirituală este platoșa neprihănirii. Aceasta ne protejează inima, locul unde se află emoțiile și dorințele noastre. Neprihănirea ne vine prin Hristos, care ne-a făcut drepți în fața lui Dumnezeu prin jertfa Sa. Să trăim în conformitate cu neprihănirea Lui ne protejează de păcat și ne păstrează inimile curate. „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” – Matei 5:8 2. Coiful mântuirii Mântuirea noastră este asigurată prin Isus Hristos, iar coiful mântuirii ne protejează mințile de îndoieli și descurajări. Diavolul va încerca să ne facă să credem că nu suntem mântuiți sau că Dumnezeu ne-a părăsit. Însă, coiful mântuirii ne amintește că suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu, salvați prin harul Lui. „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat.” – Psalmul 28:7 3. Scutul credinței Scutul credinței este cel care ne apără de săgețile arzătoare ale celui rău. Credința în Dumnezeu este bariera care ne protejează de minciunile și ispita diavolului. Cu cât credința noastră este mai puternică, cu atât scutul devine mai mare și mai rezistent. „Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” – Evrei 11:1 4. Sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu Singura armă ofensivă din armătura spirituală este sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este adevărul prin care putem respinge minciunile și înșelăciunile celui rău. Așa cum Isus a folosit Scriptura pentru a respinge ispitele diavolului în pustie, și noi trebuie să cunoaștem și să folosim Cuvântul pentru a ne apăra. „Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri.” – Evrei 4:12 5. Încălțămintea Evangheliei păcii În lupta noastră spirituală, trebuie să fim pregătiți să răspândim Evanghelia păcii. A fi echipat cu această încălțăminte înseamnă a fi gata să ducem vestea bună a mântuirii, oriunde ne-am afla. Pacea care vine din cunoașterea lui Dumnezeu ne dă stabilitate și fermitate în fața furtunilor vieții. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu.” – Matei 5:9 6. Brâul adevărului Ultima piesă a armurii, dar la fel de esențială, este brâul adevărului. Adevărul este fundamentul credinței noastre, fără de care nu putem rezista în fața minciunilor celui rău. Brâul adevărului ne ține în picioare și ne oferă siguranță în fiecare pas pe care îl facem. „Iar voi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” – Ioan 8:32