„Lumina celor două Legăminte” & „Între Legea Veche și Harul Nou”
Între Legea Veche și Harul Nou
*******************************************

Strofa 1:
Începutul lumii, prin cuvânt zidit,
Dumnezeu din haos pământul a croit.
Și omul primul, creat din țărână,
A primit suflare din marea Lumină.

Strofa 2:
Grădina Edenului, loc binecuvântat,
Pentru Adam și Eva, un rai neîntinat.
Însă ispitirea, șarpele viclean,
A adus căderea în păcatul uman.

Strofa 3:
Dar Domnul a promis, din veac în veac,
Că va veni un Salvator să ne dezlege de păcat.
Prin Moise a dat Legea, un drum drept și clar,
Să ne arate calea spre-al Său har.

Strofa 4:
De-a lungul pustiei, poporul a umblat,
Mâna Domnului pe ei i-a călăuzit.
Coloana de foc, stâlp de nori ziua,
Le-a arătat calea spre sfânta voia Sa.

Strofa 5:
Pe Sinaia a fost dată Legea sfântă,
Poruncile scrise-n piatră, veșnică pildă.
Să-L iubim pe Domnul cu toată puterea,
Și pe aproapele nostru, să-i purtăm grija.

Strofa 6:
Dar oamenii cădeau în păcat neîncetat,
Idoli ridicau, pe Domnul L-au uitat.
Profet după profet, El a trimis cuvânt,
Să aducă aminte că-i așteaptă legământ.

Strofa 7:
Isaia a vestit pe Cel ce va veni,
Un Miel fără pată, ce păcatul va zdrobi.
Prin rănile Lui, noi vom fi vindecați,
Și păcatele noastre vor fi iertate.

Strofa 8:
Ieremia a plâns pentru Israel pierdut,
Poporul rebel, de-al Domnului glas mut.
Dar El a promis un nou legământ,
În inimile noastre scris, pe un veșnic cuvânt.

Strofa 9:
Timpul a trecut, dar promisiunea-i vie,
În Betlem s-a născut Mesia, o bucurie.
Fiul lui David, nădejdea cea mare,
Venit să aducă lumii salvare.

Strofa 10:
Isus Hristos, Mântuitor preaiubit,
Prin El am fost de păcat izbăvit.
Pe cruce-a murit, viața și-a dat,
Dar a treia zi din morți a înviat.

Strofa 11:
Din Legea veche, spre harul cel nou,
Prin jertfa Lui sfântă, căpătăm al nostru zbor.
Nu prin fapte, ci prin credință stăm,
În fața Tatălui, curat ne arătăm.

Strofa 12:
Isus a împlinit Legea, a dat nouă poruncă,
Să iubim pe Domnul și pe-aproapele ca pe-o fântână adâncă.
Din dragoste să curgă harul cel sfânt,
Să fim lumină-n lume, pe acest pământ.

Strofa 13:
Pavel a dus vestea în tot neamul străin,
Că Domnul e viu, că harul e deplin.
Prin credință, nu prin Lege, suntem mântuiți,
De jugul păcatului suntem desăvârșiți.

Strofa 14:
Popoare de neamuri, chemate la altar,
În Numele Domnului, primesc sfântul dar.
Harul curge liber, fără de hotar,
Iubirea Lui e viață, în cer și pe pământ amar.

Strofa 15:
Apocalipsa ne spune de un nou pământ,
Când Domnul va veni din cerul sfânt.
Împărăția Sa va fi veșnică, slăvită,
Iar noi vom domni cu El, pentru vecie iscusită.

Strofa 16:
Deci, astăzi, să trăim după al Său har,
Să ne purtăm crucea, fără de hotar.
Să privim spre ceruri, spre Împăratul Sfânt,
Care ne cheamă la al Său legământ.

Strofa 17:
Moise ne-a arătat ce înseamnă frica,
Dar Hristos ne-a adus dragostea adânc în inimă.
Prin sângele Lui, suntem curățați,
Iar prin înviere, suntem răscumpărați.

Strofa 18:
Nu mai suntem sub Lege, ci sub har trăim,
Prin credință, noi astăzi cu Domnul biruim.
Ale Lui făgăduințe sunt pentru noi vii,
El e scutul nostru, Dumnezeul veșnicii.

Strofa 19:
Evanghelia vieții, adusă prin Isus,
Este lumina lumii, calea de sus.
De la Avram la cruce, legământul s-a schimbat,
Prin Isus, harul veșnic ni s-a dat.

Strofa 20:
Prin Legea cea veche, noi eram mustrați,
Dar prin Hristos, la viață suntem chemați.
Cu fiecare pas, spre cer ne îndreptăm,
Și-n harul Lui sfânt, pe veci ne-încredem.
„Lumina celor două Legăminte” și „Între Legea Veche și Harul Nou” oferă o oportunitate remarcabilă de a înțelege modul în care Dumnezeu și-a revelat voia și planul de mântuire pentru omenire, într-o evoluție istorică și spirituală profundă. Vechiul Legământ, stabilit prin Legea dată lui Moise, a pus bazele unei relații structurate pe ascultare, sacrificii și porunci clare, fiind un ghid pentru poporul Israel în drumul lor spre sfințenie. Totuși, această Lege, deși sfântă și justă, nu avea puterea de a transforma complet inimile oamenilor și de a le oferi acces la o relație personală și directă cu Dumnezeu. Prin venirea lui Hristos, însă, Noul Legământ a adus o schimbare radicală, oferindu-le credincioșilor nu doar har, ci și o eliberare de sub povara păcatului prin jertfa supremă a Mântuitorului. Așadar, Hristos nu doar a împlinit Legea, ci a dus-o la desăvârșire, deschizând calea mântuirii prin credință și har, fără a mai fi nevoie de sacrificii continue. Acest contrast și continuitate între cele două Legăminte ne ajută să înțelegem profunzimea planului divin de mântuire: Legea a fost un îndrumător spre Hristos, iar harul ne permite să trăim în libertatea Duhului, având acces direct la Dumnezeu prin credință. Această temă poate fi explorată teologic pentru a arăta că Vechiul și Noul Legământ nu sunt contradictorii, ci complementare. Legea Veche subliniază nevoia omului de mântuire, în timp ce Harul Nou oferă răspunsul complet al lui Dumnezeu la această nevoie, prin Hristos.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 96
Opțiuni