Când am strigat către Tine
În acea dimineață tulburată,
Te-ai plecat către mine
Cu îndurare și iubire
Și ți-am simțit brațele
Cuprinzându-mă îndată.

Tu ești stâncă, ești scăpare
În suferință, alinare!
Tu-mi ești soare, ești zăvod,
Ești al răsăritului năvod;
Tu ești blând și iubitor
În toate biruitor!

Ești Lumina ce mă scoate
Din izolare în cetate,
Din furtună la liman
Și mă umple de elan
Să alerg doar către Tine
Și mereu să-mi curgă-n vine
Dragostea Ta, adevărul,
Și sfințirea, doar prin Duhul!

Când privesc la norul mare
Și la ceru' întunecat,
Nu mai văd a Ta putere
Și mă tângui neîncetat.
Când privesc în schimb la Tine
Și la dragostea Ta mare
Am doar dimineți senine,
Văd doar razele de soare!

Oh, Isuse, îmi doresc
Doar spre Tine să privesc!
Să te laud, să te slăvesc
Și-n prezența Ta să cresc;
Să aleg doar să iubesc
Și păcatul să-l urăsc,
În Tine pe deplin să mă oglindesc!

Amin!