Cu o smerenie prefăcută
Vin azi copiii Tăi la Tine,
Nu te mai laudă, nu îți mai cântă,
Cu inima curată
Așa cum se cuvine.

Foloasele lor mereu le urmăresc
Și fiind fățarnici ei se socotesc,
Cum ar putea pe ei să se înalțe,
Cu slava Ta să se încalțe? !

Ce iubire falsă noi îți oferim
Și cu mândrie deseori o împletim;
Dacă puțină teamă noi am mai avea,
Înțelepciune-n schimb am căpăta.

Iartă-ne că de atâtea ori
Venim în fața Ta, Stăpâne,
Fără a ne lăsa cercetați de al Tău Duh
Și neveghind la curăție.

Avem mânie în suflet
Și nu suntem iertători,
Vrem să ne asemănăm Ție,
Dar nu suntem vegheatori.

Oh, de am am avea iubire
Un cuvânt bun am oferi,
La orice nedreptate,
Ori înjosire am primi!