Corabia a naufragiat, sunt în mijlocul oceanului,
Îmi pun vesta de salvare: numele Domnului.
Plutesc deasupra apei, valurile nu mă pot înghiți,
Numele Sfânt al Domnului știu că mă va păzi.
Privesc în jurul meu, mulți sunt trași sub apă,
Le spun să nu se teamă și în Domnul să se încreadă.
Dar ei nu vor să asculte, vesta nu vor să o îmbrace
Și-i vad cum se depărtează și-ncep să se înece.
Le spun să strige către Domnul, căci El îi va izbăvi
Și valurile nu-i vor înghiți!
Unii ascultă Și mâna Domnului au prins,
Acum ei plutesc alături de mine spre paradis.
Ce minunat e Domnul nostru sfânt!
Vesta Sa ne salvează fără prea mult avânt.
Din partea noastra e nevoie doar să o purtăm, fără prea multă osteneală,
Căci prețul El pentru noi l-a plătit, fără șovăială.
Te iubesc Isus, Salvatorul meu!
Și cu Tine voi pluti deasupra apelor învolburate, oricât mi-ar fi de greu.
Chiar dacă nu voi ști ce îmi prezice viitorul,
La dreapta Ta voi sta mereu, căci Tu ești Salvatorul!