O, numai Tu îmi mângâi ochii
Când poartă-n ei izvoare pline
Şi-ascund în cuibul lor suspine
Cum Bărăganu-ascunde dropii!

Şi numai Tu îmi mângâi faţa
Muşcată-ncet de câte-un spine
Când mă întorc, făcând un bine,
Cum muşcă din amiază ceaţa!

O, numai Tu îmi smulgi ţepuşul
Ce-ades îmi stă înfipt în coaste
Când ţes părerile-mi bombaste
Şi mi le duce-n lume tuşul!

Şi numai Tu mă-ntorci la Tine
Când rătăcesc pe căi prospere,
Când ruga mea nu Te mai cere
Şi-ascult porunci din guri străine!

O, numai Tu, prin valuri reci
Îmi pui lumina Ta în gânduri
Şi în furtună, dintre scânduri
M-aduni, mă mângâi şi mă vindeci!