Doar lângă Tine-mi aflu pacea
când totu-n jurul meu e plâns
doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
când sufletul mi-e-n chinuri strâns,
doar lângă Tine-mi aflu-alinul
când plânge inima amar
şi-n ochii-ntunecaţi de lacrimi
Tu-mi readuci seninul iar!

Doar lângă Tine-mi aflu-odihna
când zbucium e-mprejurul meu,
când vânturi îngrozite suflă
şi-i ceasul ispitirii greu,
doar Tu-mi împrăştii norii negri
şi-nlături tunetul cumplit
Tu-mi dai odihna când povara
mi-apasă sufletul trudit.

Doar Tu... când Faţa Ta răsare
şi glasul Tău răsună blând
stingi lupte lungi de frământare,
o pace-adâncă aducând.
... O vino iar alungă-mi norii
şi-alină-mi vântul cel cumplit,
doar lângă Tine-mi aflu pacea
când sufletul mi-e răvăşit!