Doar lîngă Tine-mi aflu pacea
cînd totu-n jurul meu e plîns
doar Tu îmi mîngîi zbuciumarea
cînd sufletul mi-e-n chinuri strîns,
doar lîngă Tine-mi aflu-alinul
cînd plînge inima amar
și-n ochii-ntunecați de lacrimi
Tu-mi readuci seninul iar!

Doar lîngă Tine-mi aflu-odihna
cînd zbucium e-mprejurul meu,
cînd vînturi îngrozite suflă
și-i ceasul ispitirii greu,
doar Tu-mi împrăștii norii negri
și-nlături tunetul cumplit
Tu-mi dai odihna cînd povara
mi-apasă sufletul trudit.

Doar Tu... cînd Fața Ta răsare
și glasul Tău răsună blînd
stingi lupte lungi de frămîntare,
o pace-adîncă aducînd.... O vino iar alungă-mi norii
și-alină-mi vîntul cel cumplit,
doar lîngă Tine-mi aflu pacea
cînd sufletul mi-e răvășit!