De ce noi nu putem, Isuse,
al vieții greu să-l biruim,
batjocurile și prigoana
mai răbdători să le primim?

De ce în valurile vieții
Așa ușor ne afundăm?
de ce ne copleșește somnul
de veghe când ne pui să stăm?

Fiindcă noi privim la valuri
și nu pe Tine Te vedem,
fiindcă ne culcăm alene
și nu cu Tine priveghem.

Fiindcă nu iubim ocara
și n-am dori să suferim,
cu toată lumea de păcate
ne place-n pace să trăim.

De-aceea nu putem, Isuse,
să facem lucrul cel mai mic
și în această tristă stare
în veci nu vom putea nimic!

O, întărește-ne, Isuse
și ochii ține-ni-i mereu
la Tine, care ești puterea
și biruința-n orice greu.