Glasul iubirii

Din nou intrat-am în hora rugăciunii,
Cu stăruinţa ca stelele în jurul lunii,
Poteci lăuntrice să lumineze-n mine,
Spre o trezire nouă cu pâlpâiri divine!

E simfonia inimii zi după zi nălţată,
Desăvârşindu-se la infint cântată,
Spre Cel ce locuieşte în patria cerească,
În Sfânta Triniate din lumea îngerească

Şi-L rog pe mai departe să-mi deschidă,
În a credinţei carte o pagină divină,
Din rândul îndoielii să-mi făcă cenuşă,
Că-n umbra de gânduri aflat-am o uşa!

Şi-n zi de Rusalii spre tronu-I ceresc,
Cu ramuri de tei înflorit cunună-mpletesc,
Cu rugă şi cântec, simbol al focului sfânt,
Pogorârea Cea Sfântă din nou amintind!

Peste milenii ce dulce-i cântarea iubirii,
Blajinile glasuri ce-I sunt slujitorii,
Se roagă în limba iubirii Tremii Prea Sfinte,
Izvoru-I să curgă-n duioasele temple!

Mereu să ţinem deschise la suflet fereastre,
Veşnicul dar al iubirii dat prin Testamente,
Ni Te descoperi lumină în Sfânta Treime,
Şi intri în cei ce suntem a Creaţiei culme!

Aşa cum există loc mai adânc ca mării adâncul,
Mai înalt decât cerul, mai vechi decât timpul,
E Sfânta Treime înainte de toate Prezent,
Loc sfânt fără spaţiu, început sau sfârşit!

Spre partea din mine ce moarte nu are,
Priveşte o clipă , arunc-o privire,
Te strig printre lacrimi ce curg pe obraz,
Greu Te-am găsit şi vreau să rămân treaz!

16.06.2008 - Sfânta Treime