Mi-e dor, Isuse...

Mi-e dor Isuse peste vremi
Să selectez toată gândirea,
Să cuget, că la Tine chemi
Prin Vestea bună omenirea.

Prin dragostea de la Calvar
Izvorul sfânt de mântuire,
Adus-ai pentru om, în dar,
Dumnezeeasca Ta Jertfire!

Mi-e dor de anii de-nceput
De când erai un Pruncuşor,
De locul unde Te-ai născut
De-acel cald staul primitor.

De-acea iesle, împodobită,
Cu aşternut din fân şi paie,
Cu scutece, fiind pregătită,
Şi de prea sfânta Ta odaie.

De-acei încrezători păstori
Care veghiau în aşteptare,
De la amurg şi până-n zori
Să vadă ziua Ta cea mare.

Mi-e dor de îngerescul cor
Cel ce-a cântat la Betleem,
Pentru salvarea neamurilor
Din al morţii, grav blestem.

Şi chiar de magii cei zeloşi
Ce-n dorul de a Te vedea,
La drum au mers bucuroşi
Când steaua sus îi însoţea.

Din patria lor, din Răsărit,
Venit-au pentru închinare,
Şi-n gestul sacru şi smerit
Ei s-au plecat, în adorare.

Şi-aur, smirnă, şi tămâie
Cu drag ei au adus, Isuse!
Şi s-au întors din cetăţuie
Aşa cum îngerul le spuse.

Şi-astfel ajuns-a-n ţara lor
Vestea cea bună aducând,
Că Împărat, un Pruncuşor
Ei L-au aflat, tot căutând.

Flavius Laurian Duverna
16 iunie 2008