**"Lumina Speranței"**

În începutul tăcut, când Cerul s-a-nălțat,
Dumnezeu a spus cu blândețe: „Să fie luminat!”
Și-n abisul adânc, unde întunericul sta,
Lumina Sa sfântă s-a revărsat, curată și-adevărată.

Cu glasul Lui blând, din nimic a creat,
Pământul, apele, cerul, universul neîncetat,
Tot ce vedem și ce n-am văzut,
E rodul iubirii, al Lui început.

Dar, mai presus de toate, un dar a ales,
Suflarea divină în om a așezat, fără-nțeles.
Pe chipul nostru, El a pus pecetea Sa,
Iar Duhul Sfânt, în inimă, a fost mângâierea.

Duhul care cheamă, care iartă,
E freamătul ce-n suflet arde ca o artă.
El e Vântul ce șoptește blând,
„Credința e tot ce ai, la bine și la greu, pe pământ.”

Credința e cheia spre veșnicie,
O fereastră deschisă către Împărăție,
E pasul curajos pe drumul neștiut,
E strigătul inimii, către Cerul tăcut.

Când valuri grele în viață lovesc,
Și sufletul tremură, deznădăjduit și prostern,
Dumnezeu, cu brațele Sale de Tată,
Te ridică blând și-ți spune:
„Nu te teme, Eu sunt Cel ce-ți poartă soarta.”

Duhul Sfânt e focul ce arde neîncetat,
O flacără vie, ce nu poate fi stinsă-n păcat.
El e Mângâietorul, călăuzitorul nostru,
El dă viață credinței, în sufletul nostru.

Prin harul Lui, iubirea devine punte,
Peste prăpăstii adânci și munți ce ne-nfruntă,
Credința, stânca noastră de neclintit,
E darul divin, din cer, nemărginit.

În fața încercărilor, când totul e pierdut,
Când noaptea e lungă și cerul e tăcut,
Dumnezeu veghează, Duhul ne întărește,
Și credința ne duce pe căi cerești.

Fiecare rugăciune, fiecare gând,
E un pas spre Cerul ce-l avem în gând,
Dumnezeu ne aude, nu ne lasă,
El e Tatăl, Iubirea, Pacea noastră.

Cu fiecare zi ce trece, mai aproape suntem,
De acel loc sfânt, unde nu există vreun blestem.
Credința ne poartă peste valuri și vânt,
Ne ține strâns în brațele Domnului Sfânt.

În viață, Duhul ne călăuzește,
Ne învață să iubim, să iertăm, să trăim smerit.
Prin El, descoperim taina credinței,
Și în El, găsim calea, lumina veșniciei.

O, Tată Sfânt, în credință noi ne închinăm,
Cu inimile pline de dragoste Te lăudăm,
Și știm că-n brațele Tale vom afla,
Adevărata odihnă, pacea cea dreaptă.

Prin credință, ne-nălțăm mai presus de lume,
Spre Tine, Doamne, ne îndreptăm al nostru nume,
Și știm că, într-o zi, vom sta înaintea Ta,
Cu bucurie-n suflet, privindu-Ți fața.

Amin.