**Întoarcerea Fiului Risipitor: O Călătorie de Suferință și Mântuire**


Cu inima ușoară, de tată iertat,
Fiul cel pierdut în casă a fost așezat.
Și-a pus tatăl pe el haină nouă de domn,
Un inel pe deget, căci fiul a fost fiul bun.

„Aduceți vițelul cel îngrășat, tăiați-l acum,
Căci fiul meu pierdut s-a întors din drum.
Să cântăm și să dansăm în slavă divină,
Căci sufletul său s-a întors la lumină.”

Dar fratele mai mare, muncind pe câmp,
Auzind veselia, a intrat în frâu strâmb.
„De ce atâta slavă pentru acest om căzut,
Care și-a risipit averea și tot ce a avut?”

A ieșit tatăl său, cu blândețe în glas,
„Fiul meu, de ce îți lași inima în pripas?
Tot ce-i al meu, e și al tău de drept,
Dar fratele tău a fost mort și acum e înțelept.

A fost pierdut și acum s-a întors la viață,
Cum să nu ne bucurăm de această dimineață?
Să celebrăm cu toții, să cântăm împreună,
Căci harul divin pe toți ne adună.”

Și astfel povestea veche prinde azi ecou,
În sufletele noastre, adânc, din nou.
Căci câți nu sunt în lumea aceasta pierduți,
Risipind harul, uitând că-s iubiți și iertați, de demult?

În birouri mari, cu oameni importanți,
Sau în fabrici și străzi, cu lucrători neștiuți,
Mulți beau și risipesc, uitând de chemarea
Ce o au de la Dumnezeu, uitând mântuirea.

Colegii și prietenii noștri își vând zilele
Pe plăceri trecătoare, pierdând milele.
Câți nu au fost acolo, în adâncul mocirlei,
Cu vise pierdute în marea de lacrimi grele?

Dar iată că există o speranță vie,
O chemare blândă, o a doua venire.
Căci Dumnezeu e Tatăl care așteaptă la poartă,
Să-și primească fiul, indiferent de soartă.

Fiecare suflet, fie că e în înălțare sau cădere,
Este prețios în ochii Lui, de sus, din ceruri.
Iar brațele Lui rămân deschise mereu,
Pentru cel ce se întoarce, fie tânăr sau bătrân greu.

Pocăința e calea ce duce înapoi,
E drumul care ne spală de tot noroiul, noi.
E harul primit fără merit, dar cu iubire,
Căci Dumnezeu ne oferă, necondiționat, mântuire.

Fiul risipitor suntem noi, adesea,
Fiecare zi e o alegere, fie că ne trezește.
Fie că ne prăbușim în lumea de păcat,
Sau ne întoarcem la Tatăl, curați, împăcați.

Și Gedeon, un alt fiu ales de Domnul,
A fost chemat să fie războinic cu înalt tonul.
În umilința lui, a îndrăznit să întrebe:
„Doamne, chiar eu să fiu salvator din neam?”

Dar Domnul l-a întărit, i-a dat semne clare,
I-a arătat cum credința învinge orice stare.
Prin pocăință și prin har, a salvat națiunea,
Cum și noi putem salva sufletul și iubirea.