**Ziua Domnului – Timpul Judecății și al Biruinței**


Când cerurile se vor deschide,
Și mările-n tăcere vor asuda,
În ziua Domnului, mare și înfricoșătoare,
Vine ceasul judecății, cel promis din cartea cea veche, revelatoare.

Acolo, pe Tronul alb și sfânt,
Stă Mielul, Domnul, Cel Neînfrânt,
Cu ochii ca flacăra focului arzând,
Și sabia dreptății în mâna Sa strălucind.

O, zi măreață, dar și grea,
Când toate lucrurile vor fi judecate așa cum sunt.
Păcatele ascunse-n întuneric
Vor fi dezvăluite sub lumina adevărului, nemilos și veșnic.

În Cartea Apocalipsei, Ioan a văzut,
Trâmbițele ce-au sunat și tot ce a fost și ce va fi, a cunoscut.
El a văzut cerurile deschizându-se într-un strigăt sfânt,
Și Domnul venind pe cal alb, în mantie de sânge, biruind.

Fiarele pământului tremurau în fața Sa,
Regele regilor, Domnul păcii și al războiului câștiga.
Cu sabia cuvântului, El despărțea adevărul de minciună,
Judecând națiunile, fiecare inima de om, oricât de nebună.

Ziua aceea, cumplită și măreață,
Va fi o zi de foc și spaimă pentru cei ce se împotrivesc viața,
Dar pentru cei ce-L iubesc, o zi de slavă și răsplată,
Căci vor vedea fața Mielului și coroana cea promisă, învingătoare, purtată.

În cartea vieții, numele lor va fi citit,
Căci au urmat pe Mielul sfânt, prin sânge răscumpărat și fericit.
Iar lacrimile lor, toate vor fi șterse,
Căci moartea va fi biruită și nedreptatea stinsă sub fața Sa, pură și dreaptă.

Apocalipsa vorbește despre șapte sigilii rupte,
Despre trâmbițe și judecăți care cad pe pământ ca ploi multe.
Dar în mijlocul groazei și-al întunericului gros,
Lumina Lui Hristos strălucește mai tare, ca un foc puternic și nemilos.

În ziua aceea, cei aleși vor fi înălțați,
Iar cei ce au urmat calea pierzării, vor fi condamnați.
Dar vine speranța pentru cei ce cred,
Căci Domnul face noi toate, pământul și cerul le împletește ca un pled.

Cetatea cea nouă, Ierusalimul ceresc,
Va coborî din slava cerurilor, strălucind ca un diamant împărătesc.
Nu va mai fi noapte, nici soare, nici lună să lumineze,
Căci însuși Dumnezeu va fi lumina ce pe toate le-nseninează.

În ziua aceea, pacea va domni,
Și toți cei răscumpărați vor vedea,
Slava Domnului și Fața Lui sfântă,
Pe veci vor umbla în lumina Sa curată și înfruntă.

"Vino, Doamne, Isuse!" strigă duhul și mireasa Sa,
Căci ziua cea mare este aproape, vine fără întârziere, fără a mai sta.
Pe cal alb, cu oastea cerurilor, vine Cel ce este Alfa și Omega,
Cel dintâi și Cel de pe urmă, Regele măririi, Domnul nostru, Emanuel, Mesia.

Oamenii care au crezut și au așteptat,
Vor primi în dar veșnicia, un loc fără păcat.
Vor sta lângă tronul Mielului, cântând un imn sfânt,
Iar păcatele, durerile și moartea nu vor mai fi niciunde sub acest pământ.

Dar vai de cei ce au refuzat iubirea Sa,
Pentru ei, focul cel veșnic îi va înghiți fără speranța de a scăpa.
Aceasta-i ziua Domnului, o zi de groază pentru răi,
Dar pentru cei drepți, o zi de slavă, de bucurie, de răsplată și împliniri mari.

Ziua Domnului va fi și ziua războiului sfânt,
Când Satan va fi legat și aruncat în iadul adânc,
Iar cei ce l-au urmat pe Miel, vor domni,
În pace, fără sfârșit, în slava ce nu poate fi descrisă-n cuvânt și zi.

Apocalipsa ne cheamă să veghem,
Căci Domnul vine pe neașteptate, ca un hoț în noapte.
Fericiți sunt cei care sunt pregătiți,
Cei care își păstrează hainele curate, să nu fie rușinați la vederea Lui.

Duhul și Mireasa zic: "Vino, Doamne Isuse!"
Și El răspunde: "Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine!"
Ziua cea mare se apropie, e la ușă,
Când toate lucrurile vor fi date pe față și orice gând ascuns va fi dus la lumină.

---



Această poezie este o meditație profundă asupra Zilei Domnului descrisă în Apocalipsa, o chemare la pocăință și la credința în victoria finală a lui Hristos. Sper că acest text să aducă lumină și speranță cititorilor!