Cum dorește cerbul apa cristalină
Așa dorim noi pacea care-alină
Așa dorim noi alifia vindecării
Să nu mai fim captivi ai întristării.

Cum dorește cerbul apele curate
Așa dorește ființa cerești bucate
O liniște divină ne cuprinde
Când din Slavă revelația descinde.

Ce binecuvântare ne inundă
Când părtășia Cerului, profundă
Creează-n suflet sfântă consacrare
Și biruință în orice încercare.

Cum dorește cerbul izvoarele montane
Care pot stâmpărare să emane
Tot așa și noi dorim Cuvântul vieții
Că-i hrană pe traseu spre Țara Frumuseții.

Nu lecții seculare ne satisfac,
Nu teorii precare ne sunt pe plac
Ne-ncântă unirea cu al nostru Mire
Și gândul la cereasca strălucire.

Cum dorește cerbul apa răcoritoare
Așa vrem noi cereștile izvoare
Căci doar acestea satisfac ființa
Și întrețin, prin Legământ, credința.

George Cornici
12 Septembrie, 2024