Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Isus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus...
Și dacă nu poți merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii și cu crucea și cu Golgota să te-mpaci.

Când știi c-a mai rămas o casă și-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârșit lucrarea spre care te-a trimis Isus,
c-atâta vreme cât mai este un om și-un loc ne-nștiințat,
chiar de-ar fi-n marginile lumii, spre el vei fi îndatorat.

Când știi că nu e ucenicul mai mare decât Domnul său,
oricât te-ar înjosi minciuna să taci și să nu-ți pară rău
ci simte-ți numai bucuria că suferi și tu cu Hristos,
să nu-ți vrei plată mai cerească și nici destin mai luminos.

Când știi că Domnul te veghează și te-nsoțește-n orice pași,
ce frică să mai ai de moarte sau ce să-ți pese de vrăjmași
când nici un fir de păr nu-ți cade din cap decât cu voia Lui,
nu te mai teme niciodată de-amenințarea nimănui.

Mergi liniștit și-ți împlinește conștiincios ce datorezi
oriunde-ai fi trimis la lucru, oriunde-ai fi silit să șezi...
Hristos când vine, să te afle acolo unde El te-a pus,
ca pe-un ispravnic bun și vrednic,
și mare-ți va fi plata Sus...