Spune-mi prietene, n-ai vrea să te-oprești din alergare
Să-mi răspunzi de știi, de poți, la o simplă întrebare?

De când nu ai mai privit către cer să mulțumești
Pentru apă, pentru pâine, pentru viața ce-o trăiești?

Te trezești din zorii zilei și la start te-aliniezi
Nu te-ntrebi de-i dreaptă calea ce alegi să o urmezi

Și alergi, alergi întruna până seara-n asfințit
Când te-ntorci acasă trist și cu trupul obosit...

Totuși undeva, adânc, simți în piept un dor ce doare
Și oricât alergi nu poți să-i aduci vreo alinare.

Strângi averi, te-nalți pe scara unei lumi în prăbușire
Dar ți-e sufletul pustiu fără pace și iubire...

Astăzi nu ai vrea o clipă să te-oprești din drumul tău
Să privești un răsărit și să-L cauți pe Dumnezeu?

El te-așteaptă... El e dorul ce Îl simți în piept arzând!
Nu ai vrea să vii la El chiar de vii acum plângând?

Îndrăznește... fă un pas iar de simți că e prea greu
Eu îți voi întinde mâna... Te voi sprijini mereu...

Vulcan-19-09-2024
Mary