Fiecare boală-și are începutu-ntr-un păcat,
trupul nu se-mbolnăvește cât e sufletul curat,
numai după ce păcatul intră-n suflet, doar apoi
întinîndu-se și trupul, vin al bolilor convoi.

Nu-L rugați întâi pe Domnul să vă vindece vreun trup
câtă vreme-n al lui suflet stau păcatele ca-n stup...
Ci rugați-vă nainte și-L chemați pe Dumnezeu
ca să-i poată fi dat harul și iertat păcatul greu.

Poate poți (prin stăruințe vinovat de îndelungi)
la vreo boală vindecare a vreunui trup s-ajungi,
dar când boala sufletească n-a fost vindecată-ntâi
numai cu o vindecare-nșelătoare-ai să rămâi.

Mulți, când suferă cu trupul au un suflet credincios,
dar cum au scăpat de boală Îl și uită pe Hristos...
Dumnezeu le dase boala ca să-L afle-n acest fel
dar când le-a luat durerea s-au și despărțit de El.

Nu doriți întâi să scape nimenea de-o boală grea
ci să lase-ntâi păcatul că din cauza lui e ea,
dacă-i vindeci al lui suflet poți să-i scapi și trupul său,
dar când sufletul se pierde, vindecarea-n trup - e-un rău!