Până mai știi cărarea întoarcerii 'napoi
întoarce... și-o sărută cu-al lacrimii șuvoi,
căci mâine ori cărarea, ori ochii nu mai sunt
și sufletu-ți vei duce zdrobit până-n mormânt.

Până mai ai un tată și-o mamă lâng-un prag,
întoarce-le sărutul înlăcrimat și drag...
Căci mâine ori sărutul ori pragul e pustiu,
și sufletu-ți vei duce zdrobit până-n sicriu.

Până mai ai pe frații ce-așteaptă-ndurerați,
întoarce - și-așteptării un duh smerit să-arați,
căci mâine ori nu-s frații, ori nu mai ai mijloc
și sufletu-ți vei duce zdrobit și-amar în foc.

Până mai ai pe cine să-ntrebi și să urmezi,
întoarce și urmează-l în tot ce-auzi și vezi...
Căci mâine o să-l 'nalțe al îngerilor șir
și sufletu-ți vei duce zdrobit în cimitir.

Până mai ai o clipă de har la Dumnezeu,
întoarce spre iertarea păcatului tău greu
căci mâine poate, singur din ușă-I ai să pleci
și sufletu-ți vei duce zdrobit pe veci de veci!