Isaia 58-7- Referință

Împarte pîinea dar și suferința cu cel ce îți este aproape.
Maximă--Alexandrina Tulics

Pe pragul casei stă un copilaș
cu privirea în jos, nu-i văd fața,
ține în mâna dreaptă
o pasăre ce pare să nu se simtă bine,
cu capul aplecat,
copilul o privețte, o scutură cîteodată
o apropie de buzele-i mici care se mișcă,
într-un căntecel cu voce aproape stinsă,
o priveste îndelung,
o scutură ușor,
apoi iar îi cântă, căntă...
îl privesc dintr-un unghi din care nu mă vede,
fiind atât de concentrat
pe biata pasăre,
care-i primește cîntarea,
cu un ochi întredeschis,
ca un semnal că-l aude...
respiră adînc copilul,
expiră aerul aproape de ciocul mic și plăpînd.
se oprește cîteva clipe,
se apropie cu gura de ea
îi cîntă... doar el știe ce
apoi se uită la mîna stîngă
în care ține pe-o frunză ruginită de toamnă
lacrimile-i pe care le plînsese
cănd a văzut pasărea izbindu-și capul de piatră...
o lacrimă îi curge atent în ciocul deschis, apoi încă una,
pasărea se scutură de cîteva ori
și își întoarse capul spre băiatul din ai cărui ochi
curgeau lacrimi multe, multe...
slăbi mîna și pasărea se mișcă, bătu din aripi
și parcă mulțumind, se apropie
de obrazul umed al copilului
care-și împărțise lacrimile
cu pasărea lovită pentru a o salva...