Slăvit va fi

Slăvit va fi întotdeauna, Preaînaltul Împărat,
Printr-o inima-cunună, ce lumina a purtat,

Atingând în îndurare, suflete ce perindau,
Fără scop, fără salvare, ce de o Cale nu știau,

Cine-s ele? - Toți aceeia ce-n negoț au pus talant,
Ce-n viața-abur, cu scânteia din tron Divin un Împărat,

Ce mersa-n Jertfă spre Salvare, a răspândit viață, soare,
Aducând eliberare, izbăvind dintr-o pierzare,

Ce-i fără limită, hotar, făr’ întoarcere, căință,
Ce-I turnat ca Jertfă, Dar, și întinde Mâna-I: pocăință!

Acum, când viitor vorbește, când pașii Mielului răsună -
Anunță, spune, răspândește, strânge-n dor, adună, adună!

Va încununa pe fiecare mesager al lui Hristos,
Rodul vieții făr’ uitare, în snopi divini, lucind frumos!