Grăbiti
Isus, mai cheamă întreg pământ: veniți la pocaință,
Întrați în Sfântul Legământ, cu calea în credință,
Întâmpinați ziua măreața, ce își arată zorii,
Zburând pe aripi de Dimineață: ca fiice-n El, feciorii.
De ce să așteptăm urgie, moarte și calamități,
Când o chemare mai îmbie, întrați cât încă mai puteți.
Ușa salvării e deschisă, ea e Isus Cel Minunat,
Acceptată-i sau respinsă, ce alegem va fi recoltat.
Grăbiti, grăbiți la Apa Vieții, se arată clipe făr’ întors,
Minune-I calea frumuseții, prin Regele Divin Hristos,
El a lasat gloria slavei, s-a întrupat spre a salva,
S-a jertfit, a înviat, spre a ridica la dreapta Sa,
Orice pământean ce alege, calea vie în Hristos,
Veniți, chemarea mai culege, fiți acel mănunchi frumos,
De miresme în Divinul, în Soarele Glorificat,
Spre a moșteni pe veci seninul, prin Isus, Marele Împărat!
Veniți, veniți la Apa Vieții, veniți acum cât mai e Har,
Iată și Zorii Dimineții, ferice-i inima-altar!
Sub ochii noștri, filele din sfintele Scripturi prind viață. E frumos a trăi viața frumos, fiind mulțumitori pentru orice clipă Celui Preaînalt, totuși în același timp, eternitatea durează o eternitate și e un mare har să înțelegem dragostea lui Dumnezeu, alegând calea corectă, cât și mergând pe ea. Nu pierdem nimic, urmând o cale a Adevărului și Vieții, care este Isus, a-și spune - e o fericire, dar ce va fi pentru acei, ce nu au acceptat acest Dar fără plată, această oportunitate, stând fața în fața cu veșnicia, neavând posibil a schimba nimic? Ne rugam lui Dumnezeu, ca mulțime sa-și deschidă inima, înțelegând că nu suntem decât oameni, iar viața, în comparație cu eternitatea, nu-i decât un abur și e dată ca alegere și pregătire pentru ea.