Când ușa

Când ușa se va închide, când Har se va lua,
Va fi târziu atuncea, de a mai schimba ceva.

Când sună alarma Vieții, când Dumnezeu mai cheamă,
E clipa a frumuseții, și ia-o, ia în seamă,

Căci cine, cine știe, ce va aduce o zi,
Trezește-te, Pământ, spre a te întâlni,

Cu Domnul Tău în slavă: semnele vorbesc,
Vin' acum degrabă, la tronul Său regesc,

Împacă-te cu Acel, ce Cer a părăsit,
Spre a te izbăvi; o, cât ești de iubit! -

Un Dumnezeu al Vieții, s-a dat pe Sine-n Dar,
În clipă a tandreții, vino la altar!

El mai așteaptă, cheamă: Pământule, auzi,
Te rog, o, i-al în seamă, căci să te ascunzi,

Nu va fi un loc, scăpare de urgie,
Azi, cât mila-I mare, fugi de ce o sa fie!

Toți suntem un abur, călători sub Soare,
Mă rog, să îl auzi, e El, Iubirea Mare!