O, Univers. .

O, Univers, ce-n mareție înalți pe Cel ce te-a creat,
Ținut pe mâni de armonie, arăți zidirea neîncetat,

În Cel, ce-I farmecul vieții, în Cel ce a spus și s-a făcut,
În El, imnul tinereții, parcurge drum neconceput,

Zburând pe aripi de Veșnic Soare, în Har, protecție, iubire,
Când un Dumnezeu, Cel Tare - e suflu’, pace, fericire!

O, Univers, ce-n mareție, slăvești mereu un Ziditor,
Ce-I necuprins în armonie, și-I Domn și Cale tuturor -

Arăți Iubirea unui Tată, de neatins de neînțeles,
Gloria îi fie toată, ce Har, să fii de El cules!