Intimidări, vor fi - de a nu spune lucrurilor pe nume, de a nu spune un «Nu» hotărât împotriva războiului, de a opri populația în a afla starea lucrurilor reală, de a le fura drepturile lor civice, dar biblia învață: Isaia 5:20 "Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă și dulceaţa, în loc de amărăciune!" Iar adevarul e acesta: trăiam toți linistiți, binecuvântați de Cer, fiecare în ocupațiile sale zilnice, ne făceam timp să admirăm răsăritul și apusul soarelui, stelele pe cer, ne minunam de cântecul păsărelilor, gingășia zâmbetului la copilași, tandrețea floricelilor și ne-am trezit în prag de război. Ce să spunem de Ucraina, unde seninul cerului nu mai este văzut, unde mor oameni și copii nevinovați, unde cetățenii în mod jertfitor, eroic, patriotic își apără pământul, pe care s-au născut, unde părinții, buneii le-au citit prima istorioara din biblie, le-au povestit prima poveste, i-au învățat prima poiezie? Nu se mai văd stelele - norul greu de fum a acoperit bolta, ghioceii sunt striviți de talpa războiului, zâmbetul copiilor, s-a dus, a dispărut, a rămas în inima tăticilor ce apără existența țării și a poporului, iar mămicile șterg lacrimile de pe fețele îmbujorate ale copilașilor, liniștindu-i: totul va fi bine. Ei nu înțeleg, de ce ieri au adormit în așa frumos și s-au trezit în așa urât, de ce ard case în jur, de ce strident sună sirene, de ce nu pot sa se mai joace în parc, în curte, să se vadă cu prietenii, să mearga la școala, de ce? De ce s-a oprit parcă viața ? - Tragedia războiului și a efectelor lui. Așa e când domină nedreptatea, ura, egoizmul, indiferența și este uitat esențialul: iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți: Marcu 12:28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: «Care este cea dintâi dintre toate poruncile?» Matei 22:37 Isus i-a răspuns: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.» Matei 22:38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Matei 22:39 Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Matei 22:40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii.» Marcu 12:31 (b) «Nu este altă poruncă mai mare decât acestea» - a spus Isus. Trăim întrun Univers, creat de Dumnezeu, sub ochii Lui, El ne da apă, soare și toate cele necesare. El ne dă și ține viața. El și-a dat viața pentru om. Iar omul uită, uită că: Iov 14:2 «Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.» Psalmul 103:15 «Omul – zilele lui sunt ca iarba, și înflorește ca floarea de pe câmp! Psalmul 103:16 Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.» Si dacă așa, atunci de ce război, de ce sa nu ne bucurăm de viață, mulțumind Celui ce o dă? Doar va veni o zi, când va fi un cules la orice semănat. 2 Corinteni 5:10 «Căci toţi trebuie să ne înfăţișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.» Isus Hristos ne-a împăcat cu Cerul, ne-a izbăvit de moarte pe vecie, și-a dat viața pentru noi, ca și noi să iubim viața, să semănăm viața! Fericit e cine face așa! Pentru Ucraina și fiecare locuitor al ei - o secvență din psalmul lui David: Psalmul 17:8 «Păzește-mă ca lumina ochiului, ocrotește-mă, la umbra aripilor Tale.»