Sunt zile mari, sunt ceasuri mari
și vremuri mari pe lume,
- dar numai oamenii cei mari
rămân cu veșnic nume.

Sunt și cuvinte mari, ce trec
din neam în neam purtate,
ne-ntâmpină - și ne petrec
în veci adevărate.

Dar zile mari și ceasuri mari
mereu sunt tot mai rare,
căci vremile cu oameni rari
sunt tot mai spre-nnoptare.

Lumina oamenilor drepți
încet-încet apune,
că-s tot mai rari cei înțelepți
prin Duh și Rugăciune.

Cuvintele cu veșnic preț
mereu sunt mai puține...
și mare lucru-i să le-nveți
cât încă-s lângă tine.

Din marii oameni luminați
când unul lumea-l are,
mai mult ca aurul să-l cați
căci el e cât un soare.