Azi, L-ai întâlnit pe Creatorul?
Azi, oare I-ai mulțumit?
Oare ce scop ți-a călăuzit pasul
Și oare, pentru ce te-ai ostenit? !

Ai deschis tu astăzi Cartea Sfântă,
Scrisoarea Tatălui Tău Sfânt și drag?
Ai ridicat tu trestia cea frântă,
Ai fost tu un exemplu de urmat?

Ai stat la sfat cu Domnu-n odăiță?
La-altarul rugăciunii, L-ai chemat?
Sau îți va spune, din nou, a câta oară,
Iată, Eu stau la ușa ta și bat? !

El este Domn și nu intră cu forța,
Vine doar atunci, când e chemat!
Cheamă-L și tu, și-I vei simți iubirea,
Și vei cunoaște calea de urmat...

El, oricum, știe totul despre tine,
Când stai jos, și când te și ridici! ...
Îți pătrunde gândurile toate,
Și frământările tale, fie mari sau mici!

El e plin de dragoste divină,
E Dumnezeul tău, care te-a creat!
Viață a suflat în trupu-ți de țărână,
Și apoi... te-a binecuvântat!

El ți-a dat puterea de-alergare,
Iar când ai plâns, te-a mângâiat,
Cheamă-L din nou, nu-L ține afară,
Căci pentru tine-a-fost, ca Jertfă dat!

Nu risipi dragostea divină,
Fă-ți timp pentru Dumnezeu,
Căci cine Îl aude, și-I deschide,
Va cina cu El, aici... și-n Empireu!

El îți cunoaște starea, și faptele tale...
Nu fi numai „căldicel”!
Fii pentru Domnul tău în clocot,
Lasă totul... pentru El!

Fii vegheator, căci viața asta trece,
Și tu la „oaste” ai fost chemat...
Fii demn de înalta chemare,
Și slujește Lui, neîncetat!

Și vedea-vei marea biruință,
Cu El, pe tron divin vei sta...
Salvat pe veci de groaznica sentință,
Slăvindu-L pe El, de-a pururea!