Călător spre Țara sfântă,
Un grăbit pe-acest pământ,
Sunt sub soare, lună, stele,
Ape ridicate... vânt.

Nu privesc' napoi o clipă,
Cerul este ținta mea,
Mă îndrept spre veșnicie,
Dincolo de lumea rea.

Călător spre numai soare,
Sunt pe urma Celui viu,
Nu las ploaia să mă-nece,
Să mă-nghită vre-un pustiu.

Căci putere îmi dă Domnul,
E Părintele ceresc,
Desfătare mi-este harul,
Ce mă face să iubesc.

Trecător este și timpul,
Ce-l călătoresc mereu,
Este el o trecătoare,
Către cer... spre Dumnezeu.

Este drumul spre lumina,
Ce nu-apune niciodat,
Căci acolo-i veșnicia,
Locului cel preaînalt.

Trec și peste vremi întinse,
Este har Dumnezeiesc,
Să trec glorios de toate,
Fără ca să obosesc.

Mă-ntărește mâna care,
Pe o cruce se-ntindea,
Calea grea îmi netezește,
Eu să nu opresc pe ea.

Călător spre viață astăzi,
Sunt eu pe acest pământ,
O dorință port în suflet,
Să pășesc în locul sfânt.

Inima în piept îmi bate,
Numai pentru Dumnezeu,
Sunt bogat... o moștenire,
Mă asteaptă-n Raiul Său.
Amin