Un ultim rând astăzi se scrie,
Căci vremi din urmă le trăim,
Sfârșitul este-atât de-aproape,
Pe Domnul o să-l întâlnim.
Vom fi-mpreună-n veșnicie,
Și cu acei ce au plecat,
Luptând aici în luptă bună,
Când înapoi ei nu au dat.
Se strigă ultima strigare,
Se-aude glasul cel duios,
Mai cheamă suflete acasă,
El este Domnul... . e Hristos.
Mai are milă pentru omul,
Ce încă nu la cunoscut,
Îl cheamă azi la mântuire,
Să îi dea viață... început.
Din cer mai lasă îndurare,
Căci e iubire Dumnezeu,
Mai dă iertare... ia povara,
Căci pentru El nu este greu.
Neobosit este în toate,
E Dumnezeul neschimbat,
În orice clipă doar așteaptă,
Să vină fiul așteptat.
Mai este-o vreme de căință,
Dar este-atât de scurtă ea,
În mâna Lui este sfârșitul,
Și clipă lui este în ea.
E-atat de-aproape veșnicia,
Ne spun acele ce-au venit,
Dar El mai rabdă... mai așteaptă,
Un suflet care-i rătăcit.
Un ultim rând azi se-mplinește,
Ce-a fost vestit de glasul Său,
Din pământească alergare,
Oprește inimi Dumnezeu.
Mai dăruiește haine albe,
Imbrqcă tot ce-i dezbracat,
De-a lumii patimă... plăcere,
Și azi mai spală de păcat.
Amin