Vremuri grele sunt trăite,
Pe pământ azi de creștini,
Cu palatele întinse,
Uită că sunt pelerini.

Se gonește bogăția,
De cu zori până-n serat,
Cu mașinile cu stemă,
Umblă lumea-n lung și-n lat.

Hainele de firmă-naltă,
E podoaba lor acum,
Uită că numai sfințirea,
Este către cer un drum.

Uita că doar curăția,
Poate inimi a schimba,
Doar curați se intra-n ceruri,
Unde este slava Sa.

Stă mândria ca o doamnă,
Pe cărarea celor mulți,
Încălțați cum se cuvine,
Ei nu știu cum e desculț.

Adunările sunt astăzi,
Curcubeie... a întrat,
Isabela să aducă,
Moda lumii... colorat.

Predica de la amvoane,
E talentul pământesc,
Cu miros de cârciumi este,
Fără har Dumnezeiesc.

Albul dragostei divine,
Nu e alb... . e rozaliu,
Are ea mai multe fețe,
Colorate-n fumuriu.

Vorba nu-i mângâietoare,
Daruri singuri mulți și-au luat,
Căci mai grea este primirea,
Adevărului curat.

Mult mai grea e umilința,
Mult mai mulți urcă pe culmi,
Doar privesc de sus... și uită,
De-a iubi... de-a fi mai buni.
Amin