Mi-e inima în grea durere,
Să cânt aș vrea dar gura mea,
Se scaldă-n grea amărăciune,
Ce parcă vrea a mă-neca.

Mi-e sufletul în apăsare,
Se zbate între noapte... zi,
Săgeata iute... arzătoare,
Dorita-i pentru-a nimici.

Mi-e zâmbetul sub lacrimi multe,
Ca să le șteargă ar putea,
Doar mâna ce a stat pe cruce,
Pe dealul greu ce îl urca.

Dar nu ma tem căci Împăratul,
A cerului și-acest pământ,
De veghe stă întotdeauna,
Să pot înainta oricând.

Urc dealul suferinței mele,
Cu dor aprins în pieptul meu,
Dar nu m-abat de pe-acea urmă,
Lăsată doar de Dumnezeu.

Pe spini mi-e pasul în durere,
Dar sa opresc eu nu doresc,
Căci mult mai mare mi-e iubirea,
Ce-mi dă puteri când obosesc.

Și nu ma las... cu mine-i Domnul,
De harul Său sunt azi păzit,
De mâna Sa biruitoare,
Sunt zi de zi eu ocrotit.

Eu nu ma las... . cu mine-i harul,
Ce se revarsă-mbelșugat,
El calea grea o netezește,
El mă-nsoțeste ne-ncetat.
Amin