Eu nu mă tem de tine viață,
Căci trecatoare-aici tu ești,
Când mă împingi spre nimicire,
Eu fug spre slăvile cerești.

Eu nu mă tem de-a ta-ncercare,
Căci ea mă poate modela,
În Țara cea fără de lacrimi,
Eu viață ca să pot intra.

N-am teamă nici de-al nopții vrajă,
Privesc spre zori de infinit,
Privesc spre tot ce mă așteaptă,
Ce-i pentru mine pregătit.

N-am teamă nici de-a ta furie,
În urma mea va rămânea,
Căci cel ce-mi netezește calea,
Mereu stă doar în fața mea.

N-am teamă viață nici de norii,
Ce îi aduci să-mi fie greu,
În fața mea este un Rege,
Pe urma Lui aici sunt eu.

Spre-un răsărit ce nu apune,
Ma zbat prin negura de vremi,
Și nu mă uit l-a ta durere,
Nici un mă tem atunci când gemi.

Eu nu mă tem aici de tine,
Oricât ai vrea să mă-nspăimânți,
Cu mine este Împăratul,
A celor vii... acelor sfinți.

Oricâte piedici ai aduce,
Prin tine voi înainta,
Căci cel ce astăzi mă conduce,
E Cel ce te-a creat cândva.
Amin