Chiar dacă timpul va-nălța, doar ziduri mari sa te oprească,
Să nu te temi... în fața ta, e slava cea Împărătească,
Va netezi cărarea ta, El poate ape să despartă,
Pe cei aleși, la pieptul Său, sub soare... nori, mereu îi poartă.
Chiar dacă vremuri vor veni, cu suferinți și-ngrijorare,
Tu nu uita... în dreptul tău, pe-o raza viu strălucitoare,
Va coborâ pe aripi vii, din ceruri marea bunătate,
Doar crede ce-a făgăduit, nimic nu poate-a vă desparte.

Chiar dacă norii vor veni, cu-a lor adâncă tulburare,
Spre ceruri să privești mereu, și izbăvirea va apare,
Să nu ai teamă de-a lor greu, o mână sfântă-i va desparte,
E mâna care s-a întins, să biruiască crunta moarte.
Chiar daca greul va veni, cu apăsare... încercare,
Să nu te temi căci Dumnezeu, se va opri cu îndurare,
Cu har divin va-nfăsura, și dragoste a ta ființă,
Neobosit este mereu, la El sunt toate cu putință.
Amin